Sîmbătă, 14 noiembrie 2015, pe o vreme mohorîtă, însoţit de către tînărul poliţist, agent principal adjunct în cadrul Poliţiei oraşului Tg. Lăpuş – Alin Horvat, un pasionat de istorie – am descins în satul Borcut, aparţinător oraşului Tg. Lăpuş pentru a consemna amănunte semnificative despre viaţa prof. dr. col (r) AUREL VAIDA, fost ofiţer, istoric de prestigiu naţional şi internaţional, acum plecat la cele veşnice.
La mormîntul din marmură albă, străjuit de trei falnici stejari a prof. dr. col (r), în momente de mare încrîncenare, cu lacrimi în ochi, distinsa doamnă ROZALIA VAIDA ne-a relatat: “Viaţa ne-a pus la mari încercări, a fost un adevărat calvar pe care nu-l doresc nimănui. Împreună cu soţul meu AUREL, am adus pe lume doi copii, frumoşi, sănătoşi şi tare cuminţi şi ascultători, Aurelia şi Alexandru-Mircea. Aurelia s-a căsătorit cu Romeo. Calvarul a început pe cînd aveam 30 de ani. Mi-a murit mama în chinuri groaznice, a ars ca o torţă într-un autobuz la Baia Mare, avea doar 51 de ani. Apoi, într-un grav accident rutier, şi-au găsit tragicul sfîrşit cei doi copii, Aurelia, Alexandru Mircea, şi ginerele Romeo. Aurelia şi soţul ei aveau cîte 44 de ani, iar Mircea 43. Fata mea şi băiatul au fost îngropaţi la Baia Mare, iar Romeo la Cluj-Napoca şi noi am rămas singuri. Vai, cîtă durere şi tristeţe s-a abătut peste noi”. Lacrimile o doboară şi dialogul nostru ia sfîrşit.
Prof. dr. Aurel VAIDA s-a născut la 25 martie 1927, a copilărit şi a petrecut anii adolescenţei în satul natal Borcut, aparţinător oraşului Tg. Lăpuş. A fost înmormîntat în grădina casei sale de la Borcut, lîngă trei falnici stejari, cu onoruri militare susţinute de către Garda de onoare a Armatei române din Baia Mare. Slujba de înmormîntare a fost oficiată de către 12 preoţi, primul fiind distinsul preot paroh de Borcut, Ioan Rusu. La tristul eveniment au venit să-l conducă, pe ultimul său drum, sute de prieteni şi colaboratori din toată Ţara Lăpuşului şi din multe localităţi ale României, ofiţeri în rezervă din din Bucureşti. Col (r) VAIDA, fost veteran de război, a fost preşedintele Filialei Judeţene Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”. Vreme de aproape 25 de ani a fost în fruntea Filialei judeţului Maramureş, numărîndu-se printre membrii fondatori ai acesteia. Din sutele de ore petrecute în biblioteci şi arhive, dar şi pe meleagurile Maramureşului natal – venea erudiţia, iubirea de ţară şi respectul pentru adevăr ale acestui bărbat puternic, luptător consecvent care a ştiut să poarte cu demnitate uniforma de ofiţer al Armatei Române. Doctor în istorie, a lăsat mai multe lucrări şi studii de mare valoare documentară, adevărate capodopere ale literaturii militare româneşti: „Revoluţia de la 1848-1849 din Nordul Transilvaniei”, „Martirii Lăpuşului, 5 Decembrie 1918”, sau „Atanasie Başotă moţ Dîmbu, tribunul de la Zagra”, dr. Vasile Lucaciu în alegerile de la Lăpuş”, „Un om peste timpuri, Tudor Vladimirescu”, „Un general francez pentru România Mare, Henri Berthelot”, „Lista cu ostaşii români din Divizia 7 Infanterie Roman şi alţii înmormîntaţi în Cimitirul din Baia Mare”, „Memoria Martirilor”, „Voluntari maramureşeni pe fronturile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, (vara anului 1917)”. Încă de la înfiinţarea revistei ”România Eroică”, a fost prezent în paginile ei cu articole şi studii şi, mai ales, a susţinut, din modestele sale resurse finaciare, editarea acesteia, fiind unul dintre entuziaştii săi susţinători. Pentru devotamentul şi dăruirea sa în folosul urbei, al istoriei şi societăţii române – a fost distins cu Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia Mare. În anul 2005, la propunerea conducerii Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”– a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler… Una dintre cele mai solicitate lucrări istorice ale scriitorului, prof. dr. Aurel VAIDA, carte profundă, căutată de lăpuşeni, este „MARTIRII LĂPUŞULUI – 5 DECEMBRIE 1918”. Trebuie să consemnăm şi un aspect din viaţa prof. dr. col (r) AUREL VAIDA, prieten al nostru şi al lăpuşenilor. La toate evenimentele de-a lungul anilor dedicate eroilor Lăpuşului, vorbea cu mult patos. E imposibil să refaci portretul unui suflet atît de mare, bun şi generos. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică!
Bine, dar când a murit?