A venit Marco din America, însoţit de părinţii săi. M-am gândit să-i dăruiesc o amintire în care el a fost eroul memoriei. Era o zi de sâmbătă, când Marco m-a luat de mână şi m-a dus pe malul râului Brandywine, din statul Delaware, un râu cu sălcii aplecate precum este Iza la Strâmtura. În calea noastră am întâlnit două clădiri: una veche şi alta nouă. Cea veche a fost cândva o moară, cea nouă este o splendoare din sticlă. O minte isteaţă le-a logodit şi aşa au devenit Brandywine River Museum of Art. Un loc căutat pe Coasta de Est. Valea Brandywine oferă o privelişte asupra stilului de viaţă extravagant a uneia dintre cele mai bogate familii americane din veacul trecut, Du Pont.
Intrăm în muzeu. Cele mai multe exponate aparţin fraţilor Andrew şi Jamie Wyeth, născuţi în oraşul lui Marco, Wilmington. Marea descoperire a călătoriei mele cu Marco a fost pictura lui Andy Warhol, cel care a sporit cultul american al celebrităţii. Aveam vagi informaţii despre el. Acolo, pe malul râului, dimpreună cu Marco, am desluşit anvergura unui artist care a impus un nou gen de abordare a curentului Pop Art. Era născut în anul 1928, din părinţi slovaci ajunşi peste ocean, fascinaţi de visul american. Tatăl era miner iar mama, Julia, a păstrat toată viaţa legătura cu rudele rămase în satul natal, Mikova. Limba vorbită în casă a fost ruteana.
Andy obţine o diplomă în domeniul artelor la Universitatea din Pittsburg. Este decis să cucerească America. Se mută la New York. Face de toate: grafică, pictură, fotografie, regizează filme. Debutează ca grafician de reclame, execută ilustraţii pentru galeriile de modă, decorează vitrinele magazinelor. Este remarcat. Prin 1960 se apucă de pictură. Prin culori ţipătoare, stridente, prin repetiţia imaginilor, prin ilustrarea unor accidente devine un reprezentant de marcă al civilizaţiei americane din a doua jumătate a veacului trecut. În atelierul lui, din New York, s-a întrunit avangarda. Are parte de glorie, dar şi de contestări. O feministă, Solanas, l-a împuşcat în propriul lui atelier. A supravieţuit. Era expresia violenţei moderne.
Prin Andy Warhol, America înţelege că s-a întâmplat o mutaţie uriaşă în modul în care cultura şi lumea artistică erau percepute. El impune conceptul că în viitor toată lumea va fi faimoasă pentru 15 minute. Este omul care a dat tuturor dreptul la faimă. Dar la fericire? O altă dimensiune a Americii în care faima este mai importantă decât arta. Ca artist, exprimă elocvent relaţia între expresia artistică, cultura celebrităţii şi publicitate. Universitarul-pictor Nicolae Suciu observa recent semnificaţia „Supei Campbell”, care dă startul unei noi tehnici abordate în industria de publicitate şi reclamă, de serigrafie cu culori acrilice pe pânză de mătase. A înfiinţat o trupă, una dintre cele mai influente din istoria muzicii rock. A regizat câteva filme, unul despre Dracula.
Andy lansează o adevărată ideologie: ”A face bani înseamnă artă. Munca înseamnă artă. Cea mai frumoasă dintre toate artele este punerea pe picioare a unei afaceri profitabile.” Aşa este atent la cei care sunt dispuşi să ofere sume mari pentru un portret. Printre cei imortalizaţi Şahul Iranului, Mao, faimoasa serie care o are protagonistă pe Marilyn Monroe, John Lenon, Brigitte Bardot, Liz Taylor, Marlon Brando, Jackie Kennedy, Michael Jackson şi lista e lungă. Este un artist al traumei, surprinzând rănile deschise din viaţa politică şi socială americană. S-a stins din viaţă în 1987, dar faima lui a rămas. Mai mult de 15 minute. Au rămas şi 780 de milioane de dolari.
Marco mi-a oferit o zi unică. Mi-am perindat privirea peste culorile vii ale celui mai cunoscut reprezentant al artei Pop. Elizabeh Lunday, biografa lui, era înfricoşată de clarviziunea lui Warhol în privinţa cultului american al celebrităţii. În zilele acestea, Marco este în Maramureş. L-am primit cu această preţioasă amintire americană. Nu uit că la ieşirea din celebrul muzeu, Marco mi-a făcut o fotografie pe un taur de piatră. Alături, râul curgea lin ca Iza la Strâmtura.
