“Lumina din adâncuri” a fost reflectată în pictură de Elisabeta Veress în cea mai recentă expoziţie a sa. Vernisajul a avut loc în Salonul Artelor al Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” din Baia Mare, în a treia zi după intrarea în Noul An. Artista a avut până acum în jur de 30 de expoziţii personale. Despre Elisabeta Veress, sculptorul Ioan Marchiş a remarcat că e o artistă autentică prin tematica abordată. Deşi Maramureşul a trăit din minerit, pictorii nu s-au încumetat să aducă în lumina artei această îndeletnicire.
“Este primul eveniment cultural din 2019 la Biblioteca judeţeană Petre Dulfu. Sezonul expoziţiilor de artă plastică la Salonul Artelor e deschis de artista Elisabeta Veress. Ceea ce vedem azi pe simeze este o expoziţie complexă care cuprinde trei expoziţii, etape diferite ale creaţiei artistei. Ea locuieşte într-o zonă cunoscută a mineritului maramureşean”, a punctat artistul fotograf, Felician Săteanu.
Despre Elisabeta Veress, artistul Ioan Marchiş a mărturisit că a avut de la început revelaţia unei persoane “formidabile”. Spune că “l-a izbit” talentul său şi tendinţa artistei de a fi monocromă în lucrările sale.
“M-a izbit un talent deosebit. Eu am intrat în viaţa lor pentru că mi-a dat seama că această femeie are ceva ce nu am mai găsit la nimeni. În Baia Mare nimeni nu s-a mai ocupat de minerit şi de arta subterană. Să analizăm puţin Şcoala Băimăreană de Pictură. Cine s-a afirmat? S-a afirmat Mihai Olos care a vorbit în pictura lui despre nodul maramureşean şi despre aceste structuri ancestrale. S-au afirmat pictorii maghiari care pictau Centrul Vechi şi bisericile. Ea este singura care vobeşte despre minerit. Niciun artist maramureşean nu şi-a dedicat opera subteranului. Subteran înseamnă că ochiul nu mai vede în afară. Ea nu este un artist care explorează lumina, verdele, lumina solară, ci un alt soare. Diamantul e întâi cărbune. Dar să vedem ce se întâmplă cu emoţia cărbunelui până devine diamant? Asta e valoarea Cavnicului”, a declarat Ioan Marchiş.
Sculptorul este convins că Elisabeta Veress are ceva mai mult decât talent, are har. “Faptul că Elisabeta Veress a rămas la această monocromie de tip subteran o identifică ca fiind un artist nou, de valoare. Avem un artist de o mare valoare pe care l-am ignorat. Nu mă interesează şcoala unui om, ci vâna unui om, dacă spune ceva nou. Adevăraţii artişti se identifică într-un stil. Are har, ea nu face nimic fără o formidabilă încărcătură emoţională. I-am văzut subtilitatea, sensibilitatea, ataşamentul de această geometrie sacră”, a concluzionat artistul Ioan Marchiş.
În schimb, Elisabeta Veress a accentuat ca prin expoziţia sa a vrut să aducă un omagiu mineritului. “Oraşul Cavnic a rămas ca şi cum ar fi al nimănui după închiderea mineritului. Oamenii au rămas vitregiţi de soartă. Au rămas mulţi oameni în vârstă, tinerii au plecat. Mă doare acest lucru. Eu am încercat să aduc lumina din adâncuri pentru că ea există”, a afirmat Elisabeta Veress.
La vernisaj a fost prezent şi fostul ministru al Minelor, Nicolae Dicu care a vorbit despreperioada mineritului, despre ce a însemnat această activitate pentru viaţa comunităţii maramureşene. “În 2006 când s-a închis mineritul, am fost foarte dezamăgit. Se mai putea continua, dar nu a dorit Europa. Mă doare mult acest lucru. Muzeul Judeţean de Mineralogie e unul excepţional, e singurul simbol al mineritului din Maramureş. În rest, factorii politici au uitat de minerit, deşi mineritul a dezvoltat această zonă”, a spus Nicolae Dicu. Expoziţia „Reflexii subterane” poate fi vizitată la Salonul Artelor până în 11 ianuarie.
