Ordinul „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş” pentru un veteran de 100 de ani
Marţi, 1 ianuarie 2019, prima zi a Anului Nou 2019, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, de la ora 9,30, Sfânta Liturghie Arhierească în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoți şi diaconi.
Sfânta Liturghie Arhierească
Din soborul care a slujit la prima Sfântă Liturghie din acest an au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, preoţii slujitori ai Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare: Pr. Viorel Bud, Pr. Vasile Botiş, Pr. Florin Hoban, inspector şcolar pentru religie, Pr. Florin Bălan, Pr. Claudiu Ciascai, diaconi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.
La sfârşitul Sfintei Liturghii a fost oficiat un Te-Deum de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra preoţilor şi credincioşilor din Eparhie în anul care a trecut, dar şi pentru noi împliniri în anul care a început.
Cuvântul de învăţătură
La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuprinzător cuvânt de învăţătură despre cele două praznice ale zilei: Tăierea-mprejur după trup a Domnului, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi mama sa Sfânta Emilia, precum şi despre începerea anului nou civil.
Prima dată Preasfinţitul Părinte Episcop s-a oprit la sărbătoarea împărătească a Tăierii-mprejur cea după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la 8 zile după Naştere, când a fost dus la templu ca să I se fixeze numele şi i-au dat numele pe care îngerul lui Dumnezeu l-a adus din Ceruri şi L-au numit Iisus.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit, apoi, credincioşilor din Catedrală despre viaţa plină de sfinţenie a Sfântului Vasile cel Mare, despre realizările sale duhovniceşti impresionante, despre modelul de urmat pe care îl oferă credincioşilor din toate timpurile, despre Vasiliada, oraşul milei creştine şi al filantropiei, primul de acest fel din istoria omenirii, dar şi despre mama sa, Sfânta Emilia.
„Acest mare părinte, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, a avut o viaţă impresionant de aspră, aproape ca Sfântul Ioan Botezătorul. A fost un mare postitor, un mare ascet şi un mare monah. A şi alcătuit regulile mari şi mici ale vieţii monahale după care se conduce monahismul răsăritean, cu regulile şi canoanele pe care le-a rânduit Sfântul Vasile cel Mare pentru miile de monahi care existau în timpul vieţii lui în mănăstiri.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a adus în continuare un omagiu satului românesc ca păstrător ancestral al identităţii naţionale şi al valorilor universale:
„În fiecare an, la 1 ianuarie, în Patriarhia Română, de când Preafericitul Daniel este Patriarh al României, are loc un moment solemn şi anume proclamarea unui An Omagial şi a unui An Comemorativ. Anul acesta, Preafericitul Daniel, Patriarhul României, a proclamat anul 2019, cu aprobarea Sfântului Sinod, Anul Omagial al satului românesc, al preoţilor şi păstorilor de suflete, al dascălilor de cuget şi simţire, al învăţătorilor, al bunilor chivernisitori şi gospodari, şi al oamenilor mari din Patriarhia Română, pentru că satul românesc este păstrătorul tuturor valorilor noastre sfinte, al credinţei strămoşeşti, ortodoxe şi al tuturor tradiţiilor şi valorilor noastre sacre, a afirmat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Satul românesc este creatorul, prin familiile binecuvântate care trăiesc în aceste sate, al patrimoniului sacru, biserici şi mănăstiri, este cel ce a născut, prin familiile binecuvântate, oameni mari, oameni de geniu, conducători, voievozi, oameni de cultură creştini şi foarte mulţi Sfinţi. De aceea, îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru acest dar pe care ni l-a făcut pentru 2019, Îi mulţumim pentru ce ne-a dăruit în Anul Centenar al unităţii de neam şi de credinţă. Am făcut şi noi, lui Dumnezeu, prin Patriarhul nostru şi prin păstorii Bisericii şi poporul român un dar de Centenar, Catedrala Mântuirii Neamului, iar acum, în anul acesta al satului vom cinsti pe toţi bărbaţii mari şi luminaţi şi mai ales pe eroii neamului. Astăzi am conferit Ordinul „Sfântul Iosif Mărturisitorul” unui maior în rezervă, care a luptat pentru unitatea poporului român şi pentru satul românesc, i-am conferit această distincţie, pentru că în 13 februarie 2019 va împlini suta de ani. Este un monument sacru în viaţă fiecare astfel de personalitate, care şi-a adus contribuţia la evoluţia şi păstrarea valorilor în satul nostru românesc. Slavă lui Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Vasile pentru această binecuvântată şi sfântă zi, pe care ne-a dăruit-o astăzi în toată Patriarhia Română şi în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.”
Sfinţirea icoanei Maicii Domnului ocrotitoarea satului românesc
Anul 2019 a fost declarat în Patriarhia Română ca An Omagial al satului românesc – al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari – şi Anul Comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti.
Pentru a fi cinstit aşa cum se cuvine Anul Omagial al satului românesc, încă din tomnă Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a comandat unui pictor bisericesc cunoscut o icoană a Maicii Domnului, care să fie Ocrotitoarea satului românesc. Icoana este pictată pe pânză, într-un registru de culori foarte plăcut, iar componistic cuprinde pe Maica Domnului în picioare, cu Domnul Iisus Hristos în medalion pe piept, iar în partea stângă de sus este zugrăvit Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în partea dreaptă sunt Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii acestui nord de ţară. Jos are pictat un sat tradiţional, aşezat la baza a două dealuri, cu o biserică din lemn, poartă din lemn şi case tradiţionale, iar la baza icoanei, în partea stângă, Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, iar în partea dreaptă Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare.
Icoana a fost sfinţită de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, după încheierea Sfintei Liturghii şi va fi pusă la închinare în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” în tot acest An Omagial al satului românesc.
Ordinul „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş” pentru un veteran de 100 de ani
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a înmânat Sfânta Cruce a Ordinului „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş” căpitanului în rezervă Ioan Andreica din Baia Mare, care va împlini 100 de ani în 13 februarie 2019.
În documentul care atestă acordarea Ordinului, se spune:
„În semn de înaltă apreciere şi profundă recunoştinţă pentru contribuţia eroică adusă în cadrul bravei Oştiri Române pentru apărarea integrităţii teritoriale, a suveranităţii, unităţii, libertăţii şi demnităţii Patriei noastre dragi ROMÂNIA şi a Poporului Român; Pentru lupta de păstrare a valorilor noastre fundamentale şi sfinte: Biserica Ortodoxă strămoşească, Familia noastră românească şi Satul românesc cu toate tradiţiile și frumuseţile lui unice, care ne-au făcut cunoscuţi peste tot în lume; În anul omagial al Satului Românesc în Patriarhia Română, cu urarea sinceră de a păşi pragul Centenarului vieţii şi a-l duce mai departe cu sănătate şi zile senine.” Semnează Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Căpitanul Ioan Andreica a intrat în al doilea război mondial cu gradul de sergent major, fiind elev în şcoala militară, şi a ieşit din război cu gradul de căpitan, pe care îl are şi azi. A luptat, ca tanchist, în război, la Cotul Donului, dar şi la Iaşi, Tg. Frumos, Podul Iloaiei, Valea Mureşului, la Oarba de Mureş, fiind doar el şi încă un alt luptător care mai trăiesc după această bătălie cumplită, restul fiind morţi. A luptat la Turda, pe Feleac, pe Valea Someşului, pe dealurile din Sălaj, a continuat la Nyiregyhaza, Debrecin, Takay, Miskolc, Hron, Svolen, Praga, Bratislava şi a încheiat războiul la Schiseldorf, în Austria. A dezertat, în 1942, din armata ungară, ca să lupte alături de români. Este văduv de 10 ani, soţia Elena decedând în 3 aprilie 2008. A cunoscut-o la Mănăstirea Bixad, iar de la moartea ei în fiecare an, de Sfântă Mărie Mare, hramul acestui sfânt locaş de închinare, face câte un pelerinaj acolo, după care trece şi pe la mănăstirile din Maramureşul Voievodal. Au sărbătorit nunta de aur. Nu au avut copii. De la moartea soţiei, îl supraveghează un nepot de frate, domnul Vasile Andreica. Merge singur la biserică, la cumpărături, la magazinul cel mai apropiat de blocul în care locuieşte. Merge în fiecare duminică şi sărbătoare la biserică, fiind foarte credincios. Citeşte zilnic Biblia, pe care o ştie aproape pe de rost. Ţine toate posturile de peste an cu mare stricteţe şi posteşte miercurea şi vinerea. Are mintea lucidă, este mobil, doar un pic auzul îi este cam slab.
