Sediul centrului social „Sf. Ana” din Vișeu de Sus, str. Spiru Haret nr. 8, este fosta casă părintească a lui Anton-Joseph Ilk, donată în 1995 Asociației Caritas. În acest imobil s-a născut, la 8 februarie 1951, Anton-Joseph Ilk, cel care va deveni preot romano-catolic și etnolog. În această casă, și-a petrecut copilăria și o parte a tinereții, până la 26 de ani. Tatăl său, Anton, a fost cârciumar, până când comunismul l-a desproprietărit, și mai apoi miner și muncitor forestier. Mama Elisabeta, născută Zeppelzauer, s-a preocupat de rânduiala casei și țesea covoare, era povestitoare, le-a lăsat copiilor „darul de a fabula”.
La Vișeu de Sus, Anton-Joseph Ilk a frecventat școala generală în limba germană și învățământul liceal în limba română, unde prof. Aurel Ghilezan (subsemnatul) i-a fost diriginte. După un an, Ilk a părăsit liceul și și-a continuat studiile la Seminarul romano-catolic de cantori din Alba Iulia, unde mai târziu a studiat și teologia. În anul 1977, a fost hirotonit și apoi a slujit ca preot capelan timp de 7 ani la catedrala din Satu Mare, unde a păstorit și comunitatea credincioșilor de limbă germană. Din septembrie 1984, a condus timp de 14 ani parohia „Christos Rege” din Baia Mare. După schimbările politice din 1989, Anton-Joseph Ilk a predat Științele Biblice la Facultatea de Teologie diecezană, contribuind în același timp la înființarea și dezvoltarea organizației de ajutorare Caritas în județul Maramureș. Din 1992 și până în 1998, a fost coordonatorul Consiliilor presbiteriale catolice din România, reprezentându-i în Consiliul presbiterial European. Din cauza invidiei, Ilk a decis în 1998 să părăsească dieceza, îndreptându-se spre locurile de proveniență ale strămoșilor săi din Austria. De atunci, activează ca preot în dieceza de Linz.
Din perioada școlară, Anton-Joseph Ilk era interesat de ținutul său de origine și de cultura țipserilor vișeuani, de tradițiile religioase și laice, zestrea de cântece și povestiri, idiomul țipsăresc și limbajul butinarilor de pe Valea Vaserului, jocurile copilăriei și medicina populară. Această activitate de cercetare a fost stocată în înregistrări fonografice, vizuale, cartografice, aflate în arhiva sa personală, informații folosite în elaborarea tezei sale de doctorat din domeniul Etnologiei și Etnografiei europene (400 pagini), la Universitatea din Viena, sub îndrumarea Prof. Dr. Olaf Bockhorn. Lucrarea cu titlul Die mythoepische Erzählwelt des Wassertales (Lumea narativă mitoepică a Văii Vaserului) a fost publicată în Austria.
După încheierea celor zece semestre de studiu și cercetare, Ilk a definitivat doctoratul cu calificativul „summa cum laude”. De-a lungul carierei sale, Ilk nu s-a aplecat doar asupra țipserilor din Vișeu de Sus, ci și asupra elementelor de racordare a acestora la comunitățile locale, a respectului reciproc, a îmbogățirii culturale cu etniile conlocuitoare, români, maghiari, ucraineni, evrei. Activitatea lui Ilk a fost în interesul comun, orientată spre multiculturalitate și multietnicitate.
Preocupările publicistice ale lui Anton-Joseph Ilk sunt cuprinzătoare, însumând un număr de 14 cărți – unele cu coautori – și mai mult de 100 de articole și materiale publicate în mai multe limbi, în antologii, comunicări științifice, colecții, reviste și cărți, în România, Austria, Germania și Slovacia. Titlurile publicațiilor sale se găsesc online, precum și în aparatul științific al recentului volum Imortalitatea Zânelor (2017), rezultatul a patru decenii de cercetare a vieții și culturii țipserilor de pe Valea Vaserului. Mai amintim doar câteva titluri: „Istoria învățământului german din Vișeu de Sus” (2009), coautor Johann Traxler; „Începuturile sistemului forestier pe Valea Vaserului” (2014), volum îngrijit de Anton-Joseph Ilk și Kurt Druckenthaner, aparținând germanistei Gertraude Schmitzberger; „Zestrea cântecelor și obiceiurilor de pe Valea Vaserului” (2015), coautor prof. Johann Traxler, lucrare inclusă, împreună cu volumul „Mitologia Văii Vaserului”, în seria „Scrieri despre literatura și limba din Austria Superioară”, vol. XV și XXI. Un alt volum valoros: „Avuția Carpaților. Așezări, cultura și limba bavareză-austriacă din Carpații ucraineni și românești” (479 pagini).
Principala tematică a lucrărilor sale este teologia și propovăduirea evangheliei, dar se adaugă și cărți despre Maramureșul istoric și actual, precum și despre ținutul vișeuan și numeroasele tradiții ale locuitorilor acestei regiuni. Un prețios material ilustrativ îmbogățește lucrările lui Ilk.
Preocupările actuale ale autorului sunt canalizate spre întocmirea unui dicționar țipseresc în idiomul consătenilor săi. Anton-Joseph Ilk este din anul 1988 membru al Societății germane de etnografie (Marburg) și, din 1998, membru al Cercului scriitorilor germani din zona carpatică (München).
Parcursul vieții l-a purtat pe Ilk pe cărări nebătătorite, cunoscând oameni și tărâmuri care i-au devenit casă, dar fără să uite în același timp că este fiu de vișeuan. Vizitează regulat comunitatea țipserească de la Vișeu de Sus, transmite bibliotecilor locale, precum și altor instituții și persoane interesate lucrările sale și susține organizația Caritas. De asemenea, biserica și oamenii nevoiași fac parte din programul de ajutorare al preotului. În cimitirul din Vișeu de Sus, Ilk nu zăbovește doar la mormântul părinților și al binefăcătorilor săi, ci vizitează și locurile de veci ale „povestitorilor” săi.
Contactul cu țipserii vișeuani care s-au stabilit în Germania este tot atât de important pentru Ilk ca și vizitele în locurile de proveniență ale țipserilor din Vișeu de Sus: regiunea Salzkammergut din Austria Superioară și ținutul Zips din Slovacia, precum și în localitățile Ust-Ciorna (Konigsfeld) și Komsomolsk (Deutsch-Mokra) din partea ucraineană a Maramureșului istoric. La întrunirile festive și la manifestările culturale ale acestora, Ilk celebrează slujbele religioase. La vizita recentă în Muzeul orășenesc din Vișeu de Sus, Ilk a promis donarea mai multor obiecte și materiale din arhiva personală, în scopul cunoașterii istoriei locale prin prezentarea elementelor specifice ale țipserilor.
Aportul lui Anton-Joseph Ilk în dăinuirea memoriei vii a colectivității acestei etnii ne va aminti mereu de acei oameni care prin hărnicie, toleranță, încredere și conviețuire pașnică au contribuit timp de peste două sute de ani la formarea și înfrumusețarea Vișeului.
