S-a născut în 23 noiembrie 1953, la Gîlgău – judeţul Sălaj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1978. A publicat 30 de cărţi de poezie, mai ales parodii şi teatru umoristic. În 2016, a apărut „Maramureş, ţară veche, cu poeţi fără pereche – panarama poeziei maramureşene culte, de la origini pînă mai ieri”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. (n.g.)
FABULĂ HIBERNALĂ
Într-o pădure oarecare,
Demult, când mai erau păduri,
Aproape fără de hotare,
Întinse peste munţii suri,
Jivinele trăiau în pace
Şi vremea-n pace se scurgea,
Trai bun ştiau toate a-şi face
Şi-n îndestulare se trăia.
Dar într-o iarnă de poveste
Zăpezile-au acoperit
Pădurea şi-a munţilor creste
Troienele-au încărunţit.
Cerbul, rămas domn peste iarnă
(Ursul intrând în hibernare)
Ştiind el cum munţii îşi răstoarnă
Zăpezile, dădu-nştiinţare,
Lege de-a nu striga-n pădure,
Să nu se facă gălăgie,
În linişte să se îndure
Orice necaz sau bucurie.
Şi-aşa a fost, dar într-o noapte
Cu lună plină sus pe cer,
Lupii, o haită cam din şapte,
Au încolţit în smârc un vier.
Mistreţul, neavând ce face,
Strigat-a după ajutor
Şi guiţatul lui, atroce,
Din inimă, răscolitor,
Urnit-a munţilor prea-pline
Poveri – zăpezile grămadă –
Ce-au ras pădurea cu jivine
Cum ele doar puteau s-o radă.
MORALA MISTREŢULUI:
Nu, legea cerbului nu-i clară
Şi nu-s de-acord nici dacă mor:
Cum, nici când lupii te-nconjoară
Nu poţi să strigi dup-ajutor?!
FABULA ZĂPEZII:
Credeam că asta toţi o ştiu
Că fulg de nea, precum o scamă,
Sau avalanşă pot să fiu.
Depinde cine, când mă cheamă…
MORALA FABULEI
Bine-i, iubite cititor,
Să ştii în tristă-mprejurare,
Pe cine chemi în ajutor
Şi cât să-ţi dea ajutorare.
