• Împădurirea unei astfel de suprafeţe ar dura 500 de ani şi ar costa statul român 5 miliarde de euro
Dacă treci spre Sighet pe la Cavnic, vezi ce dezastru lasă nu doar natura cu pădurea, ci mai ales omul. Se goleşte pădurea de lemn. Un semnal de alarmă trage şi WWF România. Care a identificat în zonele sale prioritare de conservare numeroase păduri cu valoare ridicată de conservare ce sunt în afara fondului forestier. Astăzi, analiza rezultatelor Inventarului Forestier Naţional (IFN) – Ciclul II (2013-2018) confirmă existenţa a peste 500.000 ha ce se regăsesc în această situaţie. Cea mai mare parte din aceste păduri sunt proprietăţi private şi astăzi sunt neadministrate.
În România, Statul recunoaşte ca fiind păduri terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori ce ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate, în condiţii normale de vegetaţie. Dacă sunt incluse în fondul forestier naţional, acestea beneficiază de un sistem unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza, în scopul asigurării gestionării durabile.
Cel mai recent raport IFN ne arată că România are circa 7.000.000 ha de pădure, la care se adaugă alte aproximativ 800.000 ha cu arbori din afara pădurii. Conform Institutului Naţional de Statistică (INS), terenurile din fondul forestier naţional ocupă o suprafaţă de circa 6.500.000 ha. Altfel spus, comparând datele oferite de IFN cu cele de la INS, din cele şapte milioane de hectare de pădure deţinute de România, aproximativ 500.000 de ha de păduri nu sunt incluse efectiv în fondul forestier naţional. Pentru acestea nu sunt aplicabile legile silvice – nu sunt stabilite ţeluri de gospodărire, iar recoltarea şi valorificarea lemnului sunt lăsate „la latitudinea proprietarilor” indiferent de importanţa lor ecologică şi de serviciile de mediu pe care le oferă.
Pentru că nu beneficiază de măsuri de protecţie prin normele specifice fondului forestier naţional, aceste păduri sunt continuu degradate sau chiar distruse prin incendieri, păşunat intensiv, tăieri ilegale, dar, mai ales, tăieri inadecvate rolului de protecţie pe care acestea îl îndeplinesc. Pot fi chiar defrişate pentru extinderea terenurilor agricole.
“Criza lemnului de foc din ultimii trei ani (cu largul concurs al celor trei regulamente de valorificare a masei lemnoase din pădurile proprietate publică) ne demonstrează că aceste păduri au fost lăsate să plătească în mare parte neîmplinirile politicilor forestiere. Nici viitorul nu pare să le rezerve o soartă mai favorabilă în condiţiile dezvoltării industriei energetice prin utilizarea biomasei – presiunea asupra acestor ecosisteme va creste exponenţial. Este alegerea noastră dacă ne vom uita la aceste păduri ca la 150 de milioane de m3 de lemn sau ca la o jumătate de milion de hectare furnizoare de servicii de mediu esenţiale la nivel national”, declară Radu Vlad, coordonator proiecte regionale şi program păduri la WWF-România.
Şi mai îngrijorător este faptul că degradarea acestor păduri se desfăşoară simultan cu preocupările pentru împădurirea artificială a terenurilor agricole – împăduriri care din păcate se concretizează prin rezultate dezamăgitoare, deşi sunt alocate fonduri considerabile.
“În ritmul actual al împăduririlor artificiale, vom avea nevoie de mai bine de 5 miliarde de euro şi peste 500 ani să creştem fondul forestier naţional cu jumătate de milion de hectare de pădure. Este mult mai înţelept să îngrijim ceea ce avem deja foarte valoros şi să lăsăm natura să lucreze cu noi, pentru noi”, completează Radu Vlad. (Informaţii primite de la Ştefan Văsuţiu, specialist comunicare WWF România)
