Gestionarea fondului funciar este grea în multe comune maramureșene. Astfel, primarii au bătăi de cap la punerea în posesie a cetățenilor care dețin sentințe definitive ale instanțelor. Punerea în posesie nu se poate face din cauza legislației alambicate. Un asemenea caz se înregistrează și în comuna Ieud.
Primarul Nicolae Traian David este în proces cu un cetățean care a considerat că dosarul său s-a tergiversat prea mult. Din punctul de vedere al șefului administrației locale, timpul n-a fost atât de lung, în condițiile în care n-au existat planuri parcelare, iar primăria n-are topograf.
Primarul din Ieud ne-a explicat: „Mai avem dosare de fond funciar și cred că vom avea în permanență, mai ales că acum a venit legea care mai prelungește termenele. Până în decembrie, se mai pot depune cereri. Îi voi anunța pe cetățenii care sunt doritori să-și depună solicitările. Problema la noi este că avem zonă necooperativizată, dar și cooperativizată de două ori. Deci am avut destul de multe dosare la fondul funciar. Unele terenuri validate de comisia inițială la Legea 18/1991 au fost date la patru, cinci persoane și prima a primit titlu, iar ceilalți nu. Deci avem probleme în acest domeniu și nu stăm bine. Nu știu când se va termina, atât de mult s-a tot prelungit, au fost repuneri în termen, mai merge omul pe la instanță, noi trimitem la Comisia județeană de fond funciar, ei verifică, acolo mai apare câte o neclaritate… Avem și cazuri în care trebuie să-i punem pe oameni în posesie, că au sentințe definitive și irevocabile, dar noi nu putem. Chiar acum am avut proces cu un cetățean. Probabil că din punctul lui de vedere a stat mult dosarul la noi, vreo șapte luni, dar din punctul meu de vedere a stat puțin. Să-i verifici 13 parcele, câte are el, dintr-un total de 17.000 de parcele, câte are Ieudul, să nu se suprapună cu nimeni, declarate prin Registrul agricol din Bogdan Vodă, că se trăgea de acolo, e destul de mult de lucru. Noi nu avem personal specializat, primăria-i foarte mică, suntem la limită cu angajații. Nu avem nici topograf, dar am angajat unul ca să-i putem face măsurătorile. Dacă noi nu avem, atunci ar trebui să vină cetățeanul cu topograf . Cei care au făcut măsurătorile, până prin anul 2000, nu au întocmit planuri parcelare. Când te duci să obții titlul de proprietate, ți se spune că nu există plan parcelar. Păi dacă nu l-a făcut când a trebuit, acum eu de unde să-l fac?!… Așa că a trebuit să-i fac omului un plan parcelar, plan zonal, deși situația e ciudată. Am avut și două plângeri penale, tot din partea acelui cetățean, dar la care s-a dat neînceperea urmăririi penale. Acum dânsul cere să mă retrimită în instanță, să mă judece. E problema lui, el poate să solicite orice. Noi nu am greșit față de el. Într-adevăr că totul a mers încet, însă nu din vina noastră. La Legea 18, spre exemplu, eu n-am găsit niciunde precizat un termen în care trebuie soluționată o cerere. În schimb, trebuie să am siguranță să nu se suprapună suprafețele cu ale altora, altfel risc să mai dau un titlu de proprietate pe același teren. Nu-mi fac probleme, documentația a fost întocmită în termen rezonabil. Ne-au fost retrimise vreo șapte dosare, pentru că terenul pe care trebuie să-l dăm nu-i disponibil, iar statul nu are terenuri. Însă, dacă instanța a spus că se anulează titlul de proprietate al comunei și i se dă înapoi parcela respectivă, apoi noi aia trebuie să i-o dăm, nici nu mai trebuie să discutăm care e, sau că nu mai este…”
