Maramureşul Istoric se poate mândri cu mulţi oameni înzestraţi de Dumnezeu cu talent şi dragoste pentru frumos, în toate formele sale. Iar când este vorba despre muzică, tradiţii şi port popular, parcă mai mult decât oricând observăm o aplecare deosebită a generaţiei tinere, care îşi pune talentul în slujba promovării acestora. Aceşti tineri merită să fie cunoscuţi şi apreciaţi.
O astfel de tânără este Andreea Oana Şimon din Vişeu de Jos, elevă în clasa a XII-a la Colegiul de Arte Baia Mare, profilul muzică vocal tradiţională, prof. de canto Mihaela Bob. Ne-am propus să aflăm mai multe spre ea şi am descoperit un om pasionat de ceea ce face, care doreşte să împărtăşească şi altora din experienţele sale. Iată ce ne-a împărtăşit în cadrul interviului pe care l-am realizat:
Reporter Aurel Ghilezan: Ce este muzica pentru tine şi de ce ai ales acest drum?
Andreea Şimon: De ce am ales acest drum? Deoarece de mică, bunica şi părinţii mei mi-au transmis dragostea atât pentru portul popular, cât şi pentru muzica tradiţională, mă vedeam mereu cântând pe scenă. Ce este muzica pentru mine? Ei bine, muzica este pasiunea mea, aceasta îmi este şi ”medicament”, m-a ajutat în diferite privinţe. Muzica pentru mine e sentiment, e o modalitate prin care te relaxezi, te deconectezi de toate şi te exprimi liber. Iubesc să cânt şi o fac din suflet. Mă simt atât de bine când reuşesc să transmit oamenilor ceea ce am eu în suflet prin piesele ce le interpretez.
Rep. A.G: Dintre toate genurile de muzică, ai ales, cu succes, muzica tradiţională. Vorbeşte-ne puţin despre rezultatele pe care le-ai obţinut până în prezent.
A.Ş: Am ales muzica tradiţională pentru că iubesc portul tradiţional, tradiţiile şi obiceiurile şi nu vreau ca ele să se piardă. Acest vis mi s-a îndeplinit şi am ajuns să studiez la Colegiul de Arte Baia Mare, profilul muzică vocal tradiţională, unde în toţi aceşti ani am participat la diferite concursuri, am cunoscut mulţi oameni minunaţi, dar am obţinut şi o serie de premii: Premiul I la ”Festival Muzical Lira”, Tăuţii-Măgherăuş (2015-2016-2017); Premiul Special la Festivalul Concurs ”Rozmarin în colţu’ mesii”, Medieşu Aurit (2016); Premiul II şi I la Festivalul Concurs Internaţional de Interpretare Vocală “Muzica pentru toţi”, Baia Mare (2016-2017) ; Premiul II la Festivalul Concurs Naţional de Muzică Populară “Nicolae Sabău – Alină-te dor, alină”, Cicârlău (2016); Premiul I la Concursul Naţional ”Viva la Musica”, Zalău (2017) ; Menţiune I la Festivalul “Floare mândră de pe Iza”, Şieu (2017).
Rep. A.G: Deja ai un palmares important, iar ca să obţii toate aceste premii a fost nevoie, cu siguranţă, de multă muncă. Îţi mai rămâne timp şi pentru altceva, în afară de muzică?
A.Ş: Da, îmi fac timp şi pentru altceva. Dar, în primul rând, chiar dacă sunt la un liceu vocaţional, trebuie să spun că nici învăţătura nu o las mai prejos: am fost premiată 3 ani consecutiv cu premiul II pentru rezultatele mele. În anul 2016-2017 am fost posesoarea bursei stART în cadrul Şcolii de Valori de la Bucureşti, iar anul trecut am activat ca voluntar în cadrul Şcolii de Valori şi m-a ajutat foarte mult să mă descopăr, dar şi să fiu mult mai motivată în urmarea traseului artistic.
Nici vara aceasta nu am stat pe loc, ci am fost în Tabăra de Muzică de la Vişeu de Sus, la invitaţia directorului Centrului Cultural-Social, Anuţa Pop, unde am cunoscut artişti şi am învăţat în primul rând cât de greu este să ajungi unul dintre ei şi să te menţii acolo. A fost o altfel de experienţă, una foarte plăcută, şi pot să fiu mândră că am făcut parte dintre tinerii artişti care au creat şi înregistrat imnul Vişeului. De curând mi-am făcut un blog unde voi împărtăşi toate experienţele mele de până acum şi mă voi exprima liber.
Rep.: A.G: Am aflat că eşti pasionată şi de un meşteşug, acela al confecţionării zgărdanelor.
A.Ş: Aşa este, una dintre ocupaţiile mele din această perioadă este confecţionarea zgărdanelor maramureşene, meşteşug pe care l-am învăţat de la vecina mea Anca Pop, ea ajutându-mă să îmi descopăr şi această pasiune. Zgărdanele constituie un accesoriu al costumului popular maramureşean de femei şi, cum eu am nevoie mai mereu de acest accesoriu, am decis să practic acest meşteşug care astăzi tot mai puţin se practică de către tineri. Cei care au nevoie pot apela cu încredere.
Rep.: A.G: În final, dacă ar fi să te caracterizezi în câteva cuvinte, care ar fi acestea?
A.Ş: Sunt o persoană prietenoasă, foarte sufletistă şi mereu dornică să cunoască oameni şi lucruri noi. Am obiective îndrăzneţe şi cred că nimic nu este imposibil, ci totul posibil.
