Şi aici, pe Coasta de Est, sunt preocupat de ce se întâmplă în România. Ce se spune despre România! Ritualul unei dimineţi americane începe cu derularea fluxului de ştiri. Unele mă bucură, altele nu îndeplinesc condiţia euforiei. Cum port şi aici, cu mine, simbolurile Anului Centenar, am rămas plăcut surprins de gestul guvernatorului statului Texas, Greg Abbott, la mijloc de iunie, care a emis o proclamaţie oficială, dedicată României, în contextul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918. Ambasada României în SUA a publicat textul, ca pe un document bun de pus în ramă. Proclamaţia are toate însemnele simbolice ale statului Texas, textul şi semnătura guvernatorului. În Proclamaţie se arată că: „lumea s-a schimbat pentru totdeauna, odată cu Unirea României, din 1918, şi proclamarea unei naţiuni moderne, democratice şi suverane”.
În document este arătată relaţia apropiată dintre România şi SUA, respectiv între Texas şi România, precum şi contribuţia texanilor de origine română la îmbogăţirea patrimoniului cultural. Proclamaţia încurajează locuitorii statului Texas să se alăture sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Texas este al doilea cel mai mare stat american, din punctul de vedere al teritoriului, populaţiei şi dimensiunii economice. Are o populaţie de 28,3 milioane locuitori. Comunitatea românilor este numeroasă, făcându-se remarcată prin calităţile profesionale în domeniile în care lucrează. Factorii de coeziune comunitară sunt bisericile româneşti şi cele două consulate onorifice, din Dallas şi Houston. De altfel, Texas vine din limba mai vechilor locuitori, filtrată prin limba spaniolă, care înseamnă „cei care ne sunt prieteni”.
După doar câteva zile, în 20 iunie, un al doilea stat american emite şi el o proclamaţie oficială, prin care felicită România cu ocazia Centenarului. Documentul poartă semnătura guvernatorului statului Illinois, Bruce Rauner, în care se spune: „Marea Unire a românilor a dus la consolidarea unui stat modern, inspirat de principiile libertăţii, democraţiei, economiei libere şi progresului social”. Se mai aminteşte de prietenia profundă şi de lungă durată dintre România şi SUA. Este pomenită şi în acest document contribuţia românilor americani, care s-au remarcat prin „talent, energie, creativitate şi moştenire culturală”.
Statul Illinois este al şaselea cel mai populat stat (12 milioane de locuitori), iar comunitatea românească este una dintre cele mai vechi din SUA. Prima organizaţie a fost înfiinţată în 1907, iar în 1911 a apărut primul ziar în limba română. În 1975, primarul oraşului Chicago, Richard J. Dalei, a declarat 10 mai ziua naţională a României. Şi aici biserica este un factor de coeziune. Ambasadorul României în SUA, George Cristian Maior, a apreciat mesajul din cele două proclamaţii, amintind că, la Marea Unire din 1918, românii din America şi preşedintele de atunci, Woodrow Wilson, au avut o contribuţie „esenţială”.
Tocmai când priveam cu recunoştinţă cele două proclamaţii, în vecini de România, mai precis la Budapesta, s-a lansat un atac diplomatic jignitor la adresa României. Un vicepremier maghiar declară că Ziua Naţională a României este ilegală, iar Marea Adunare de la Alba Iulia, care a consfinţit Marea Unire, „nu a fost legitimă din punct de vedere juridic”. Şi că ungurii trebuie să poarte doliu după Trianon. Nu se sfieşte să îndemne la separare, vorbind despre „posibile despărţiri ale Munteniei de Moldova”. Mai amestecă şi Basarabia în discurs.
Diplomaţia noastră are răspuns pasiv. În aceste condiţii, zău, îmi cad bine proclamaţiile americane!
