În „vârful” crizei mondiale (2008), proporţia dintre datorie şi PIB la nivel mondial era de 213%, dar acum a crescut la 225%. Datoria mondială a ajuns la 164 trilioane dolari, în 2016, faţă de 115,9 trilioane, în 2007, atrage atenţia Fondul Monetar Internaţional (FMI), în cel mai recent raport de monitorizare fiscală. Raportul avertizează că sectoarele publice şi private ale lumii sunt mai îndatorate acum (225% din PIB) decât în vârful crizei financiare din 2008 (213% din PIB).
Produsul Intern Brut mondial, în preţuri curente, a crescut, în 2017, la 79,28 trilioane dolari, potrivit FMI, de la 75 trilioane în 2016 şi 58 de trilioane în 2007. În schimb, datoriile globale au crescut, conform FMI, de la 115,9 trilioane dolari, în 2007, la 164 trilioane dolari în 2016. După cum se poate observa, PIB-ul mondial creşte într-un ritm mult mai redus decât datoriile planetare (de circa 3 ori mai lent).
Întrucât tendinţele datoriei şi ale PIB global sunt divergente, rezultă că datoria mondială contractată este neperformantă, făcând ca valoarea banilor să devină irelevantă – un alt mod de a spune că limbajul banilor îşi pierde semnificaţia.
FMI avertizează că este urgentă reducerea sarcinii datoriei, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, pentru a îmbunătăţi rezistenţa economiei globale şi pentru a oferi o capacitate sporită de intervenţie atunci când lucrurile merg prost.
FMI susţine că, în timp ce economiile avansate (SUA, Zona Euro – Franţa, Germania, Italia şi Spania -, Japonia, Marea Britanie şi Canada) sunt responsabile pentru cea mai mare datorie globală, în ultimii 10 ani, iar economiile de piaţă emergente (printre acestea numărându-se China, India, Rusia, Brazilia, Mexic, Arabia Saudită şi Africa de Sud) au fost responsabile pentru cea mai mare parte a creşterii datoriilor. Numai China a contribuit cu 43% la creşterea datoriei globale totale, din 2007 până acum. Datoria Chinei a crescut de la 1,7 trilioane dolari, în 2001 la 25,5 trilioane dolari în 2016 şi a fost descrisă de FMI drept „forţa motrice” din spatele creşterii datoriilor globale, reprezentând trei sferturi din creşterea datoriei în sectorul privat, în ultimul deceniu.
La polul opus al creşterii datoriilor, contribuţia ţărilor în curs de dezvoltare, cu venituri mici, este abia vizibilă.
