Mă puteţi întreba: ce legătură este între colinde şi tenis? Aparent, niciuna. Ba mă puteţi suspecta de o încălcare a normei creştine propunîndu-vă o asemenea alăturare. Noi, românii, îi putem mulţumi Celui de Sus că am fost dăruiţi cu două nume care ne-au scos în lumea de acasă şi în lumea cea mare. Sărbătorile petrecute au făcut să fie mai cutezătoare două nume: Ştefan Hruşcă şi Simona Halep. Ne-am simţit români şi universali. Apropo de români, de „noi sîntem români”. Credem că sîntem. Excepţionalul interpret Grigore, cînd o ia cu teoria, ajunge adeseori pe mălăini. Grigore Leşe, eşti prea bun ca să-ţi faci singur rău! Ştefan Hruşcă, îmi continui gîndul, este un dascăl de colinde. Nu este greu de observat că repertoriul lui a devenit bun naţional. Ştiu bine, colindele sale îşi au, în mare parte, rădăcina în Maramureş. Le-a luat din Ieud ori din satele învecinate, le-a urcat pe scenă, apoi la televizor. Cu o naturaleţe uimitoare, le aud în repertoriul copiilor, tinerilor, pînă la orchestre simfonice. Ce vreţi mai mult? Mai puţini iau în seamă acest fenomen, real, îmbucurător, avîndu-l ca punct de plecare spre lumea colindului românesc pe Ştefan Hruşcă din Maramureş. Eu îl preţuiesc pe Ştefan Hruşcă, deoarece mă regăsesc în colindele lui. Din pruncie, că şi la noi în Deseşti se colindă aşa, pînă în ceasul în care scriu aceste rînduri. Lui Ştefan i se cuvin metafore potrivite din limba română. A obişnuit mai multe generaţii cu aceste curate cîntări creştine. Venite din veacul vremurilor. Vin din duhul poporului şi prin Ştefan s-au întors din nou la popor. Nu vă fie teamă de această realitate care se poate vedea cu ochiul liber.
Ioan Pop, energia Grupului Iza, „cel mai talentat şi mai inteligent muzician popular pe care l-am întîlnit” (Speranţa Rădulescu), mi-a spus că Ştefan Hruşcă este o avere a ţării. Dar am cules păreri şi de la necunoscuţi. Zice unul: „Îl iubesc şi îl admir pe Ştefan Hruşcă, cunoscut publicului din România, prin cîntecele şi colindele pe care le interpretează”. Un altul: „Ştefan Hruşcă a fost, este şi va fi pentru români unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică, dar mai ales de colinde. În opinia mea, nimeni nu se poate compara cu el. Hruşcă şi cei din generaţia lui sînt valori”. Căutaţi şi Dumneavoastră acolo unde este slobod la păreri şi vă veţi convinge. Pe unii îi mănîncă grija că Ştefan ar cîştiga nu ştiu cît. Vorba colegei mele, doamna Mărioara: „Nu mă priveşte cît cîştigă, mă bucur că este născut în Maramureş şi ne face cinste în ţară şi în lume”. Apoi Ştefan enervează pe unii că nu oferă subiecte de presă. Trăieşte liniştit în Canada, cu soţia, programator, iar fiul Ştefan este student preocupat de muzică. Fiica Andra este elevă. Locuiesc într-o casă modestă. Care-i baiul, oameni buni? Nici binele, valoarea nu ne mai convin? Dacă nu era Ştefan, o mare parte din averea noastră creştină, colindată, se risipea. Sorin Ioniţă crede că Ştefan e apostolul oamenilor noi, de democratizare totală a expresiei emoţiei şi pioşeniei în public.
Cît despre tenis, scriu mai puţin, dar sînt un consecvent urmăritor de meciuri. În studenţie, mergeam la Arenele Progresul, i-am văzut jucînd pe Năstase şi Ţiriac. Acum Simona Halep cucereşte lumea, are şi ea parte de comentarii răutăcioase. Tot banii ar fi motivul. Mie Simona îmi place că îmi dă sentimentul că sîntem români. Mă iartă, Grigore, dar acesta este adevărul. Şi nu sîntem penibili că ne credem ce sîntem, nici melodia aceea nu este penibilă. Aşa că: La mulţi ani, Simona! La mulţi ani, Ştefane! Să ne trăieşti, Grigore! Noi sîntem români! Ei, ardelean, copil de munte!
