Ziua Naţională a României la Cernăuţi

• Cu prezenţe maramureşene •

După 27 de ani şi opt luni, bat din nou drumul spre Cernăuţi, pentru a celebra Sărbătoarea Zilei Naţionale a României la Consulatul de la Cernăuţi. Invitaţia a fost făcută Consiliului Judeţean Maramureş, din partea căruia a participat universitarul Gheorghe Mihai Bârlea, consilier judeţean. Invitaţia, evenimentul şi reprezentantul Maramureşului m-au determinat să pornesc spre capitala Bucovinei de Nord, acum înstrăinate. Repetăm drumul din aprilie 1990, când am cunoscut dimpreună cu Bârlea, Vancea şi Pralea, profunda semnificaţie istorică a acestei zone. Şi ne-am făcut prieteni scriitori cernăuţeni, rămaşi până în ziua de astăzi. Aşa legătura mea (a noastră) cu Regiunea Cernăuţi nu a încetat.

Reîntoarcerea în Ţara de Nord a Fagilor m-a făcut să am o dublă trăire: intrarea în sărbătoarea Centenarului Marii Uniri în una din reşedinţele marelui eveniment din 1918, când maramureşeanul Ilie Lazăr a pus steagul tricolor pe Primăria din Cernăuţi. Apoi reîntâlnirea cu scriitori bucovineni, la ei acasă, purtători ai unui demn şi constant sentiment românesc. După un drum acceptabil prin Transcarpatia – Bucovel, Iaremcea – cu un popas în Centrul Europei, am ajuns la Cernăuţi. Rânduiala ceremoniei, în detalii, a fost stabilită în dialogul dintre consulul general Eleonora Moldovan şi Gheorghe Mihai Bârlea. Dar să intrăm sub cupola ceremoniei.

Vineri, 1 Decembrie 2017. La orele 18, în frumoasa sală a restaurantului Palazzio, din Cernăuţi, doamna consul nu prididea cu primirea delegaţiilor invitate la marea sărbătoare a poporului ro­mân. Manifestarea a început prin intonarea imnurilor de stat ale României şi Ucrainei şi al Uniunii Europene. Apoi, pe o mică scenă, adecvat amenajată, s-a derulat suita de discursuri având ca temă cei 99 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. La Cernăuţi, unirea cu România a fost consfinţită de Congresul general din 28 noiembrie 1918. În faţa unei săli cu peste 400 de participanţi, doamna consul general a prezentat invitaţii la eveniment. Episcopul Damaschin al Sucevei, în cuvinte împlinite, a spus: „Ne rugăm pentru unirea românilor, pentru Bucovina înstrăinată. Unora le ajunge pământul dat de Dumnezeu, altora, nu. De aceea, când am venit spre Cernăuţi am avut nevoie de un paşaport ca să trec printr-o vamă, pentru a ajunge pe un pământ pilduitor pentru spiritul românesc. Dovedit cu mândrie şi credinţă în urmă cu un veac. Să ne întrebăm, acum de Centenar: ce am făcut cu drumul unităţii, ce putem face acum pe drumul unităţii.”
S-a perindat diplomaţia europeană prezentă la sărbătoarea poporului român din Cernăuţi. Domnii Pavel Pesec, consulul general al Cehiei la Lviv, Serghei Osaciuc, consulul onorific al Austriei la Cernăuţi, Aleksandr Slamp, consulul general al Germaniei la Cernăuţi, consulul general al Poloniei la Viniţa, au elogiat în termeni diplomatici, dar prietenoşi, Ziua Naţională a României, cu referire la Cernăuţi, dar şi la rostul României în plan european. Mesajul judeţului Suceava a fost adus de preşedintele Consiliului judeţean şi prefectul judeţului, insistând pe bunele relaţii dintre Regiunea Cernăuţi şi judeţul vecin. Despre nobleţe şi identitate a fost vorba în Mesajul preşedintelui Consiliului Judeţean Maramureş, Gabriel Zetea, prezentat adunării de consilierul Gheorghe Mihai Bârlea. Care a făcut şi o emoţionantă referire la timpul când grupul de maramureşeni din 1990 lega trainice legături culturale, mai ales cu scriitorii din Cernăuţi.
Într-un gest simbolic, ţinând în mână un colac cu tricolor, Gheorghe Mihai Bârlea a spus: „Nu am adus această pâine din Maramureş, gândind că nu ar fi pâine în Ucraina, ci pentru că vrem să împărţim această pâine cu dumneavoastră”. Semnificaţia gestului din Maramureş a fost înţeleasă de cei prezenţi prin cuvenite aplauze.
Intervenţia scriitorului Mircea Lutic a fost încărcată de emoţie: „1 Decembrie 1918 este sărbătoarea românească cea mai aproape de ceruri. Este sărbătoare Învierii noastre naţionale. A fost o Înviere fără nici o vărsare de sânge. O mare revoluţie paşnică, cu virtuţi unice pentru poporul român”. Apoi a citit o poezie despre acest miracol al poporului nostru.
Consulul general Eleonora Moldovan a prezentat în continuare, cu o uluitoare precizie, persoanele prezente la eveniment. Cu nume şi prenume au fost amintiţi primarii din satele cu populaţie românească din regiune, directori de şcoli şi profesori din unităţile de învăţământ cu predare în limba română, precum şi preoţii din parohiile româneşti din regiune. Au mai fost enumerate societăţile româneşti. De la Societatea Golgota, la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi. Acolo în sală, aflu de la scriitorul Ştefan Hostiuc că acest centru s-a făcut aproape fără nici un sprijin din partea română, cu suficiente piedici din partea ucraineană, dar prin efortul unei vrednice familii de români. Despre asta, cu alt prilej.
Au mai fost în sală reprezentanţi ai Catedrei de limba română de la Universitatea din Cernăuţi, Asociaţiei medicilor români din regiune, precum şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti. Nu a fost uitată nici presa de limba română din zonă: Zorile Bucovinei, Gazeta de Herţa, Septentrion Literar, Mesager bucovinean, Concordia şi corespondenţi ai radiolului şi Televiziunii locale. Scriitori din Cernăuţi erau în sală: Ilie T. Zegrea, Simion Gociu, Ştefan Hostiuc, Dumitru Covalciuc, Mircea Lutic, ori fotoreporterul Vasile Pălădean.

Au fost prezenţi şi întreprinzători români din Cernăuţi, precum domnul Popescu, de la Romstal. Am reţinut şi idei din discursul liber, inspirat, apăsând pe momente esenţiale ale evenimentului, al consulului general Eleonora Moldovan: „Dragi invitaţi, cei care simţiţi româneşte să ştiţi că Ţara este cu voi. Avem dialog diplomatic cu partea ucraineană, pe teme importante privind comunitatea românească din Cernăuţi. Cred că accesul la limbă şi educaţie în limba română se va respecta în Ucraina. România este o ţară europeană, membră a UE şi NATO, unde aşteptăm să se alăture şi Ucraina. Aduc un elogiu profund diplomaţilor români care au făurit drumul Unirii.” A mulţumit apoi celor prezenţi că au stat împreună la marea sărbătoare.
Un cuvânt special a fost adresat maramureşenilor din sală, neuitând că domnia sa este din Remeţi. Recepţia oferită în saloanele restaurantului Palazzio a fost un alt prilej de cunoaştere şi evocare. A doua zi, reprezentanţii Maramureşului şi un grup de scriitori bucovineni au fost primiţi de doamna consul. Am făcut schimb de cărţi şi am avut discuţii pe teme care privesc românii din Bucovina de Nord. Am stabilit câteva coordonate ale sărbătoririi Centenarului Unirii, dintre Maramureş şi Cernăuţi. Despre asta, cu alt prilej.
Nu am uitat de spiritul lui Eminescu la Cernăuţi şi am depus o coroană de flori din partea Consiliului judeţean la statuia poetului, din centru oraşului. Casa Aron Pumnul era închisă. Iar peste Cernăuţi se aşeza o iarnă adevărată. Revenirea acasă am făcut-o prin vama Siret. Făcând comparaţie între cele două părţi ale Bucovinei.
Domnului Dan Pop, conducătorul auto, i se cuvin mulţumiri pentru drum. Nu a fost uitat nici mesajul preotului Ioan Ardelean din Deseşti pentru evenimentul din Cernăuţi. Aşa, Maramureşul a intrat în cinstirea Centenarului şi la românii din Cernăuţi. S-a văzut un fapt de luat în seamă: cunoaşterea reciprocă a românilor de pretutindeni marchează cu un sigiliu extrem de necesar evenimentul Marii Uniri.