Sărbătoare bisericească cu dată fixă, Naşterea Maicii Domnului este cinstită de Biserică în 8 septembrie din fiecare an, fiind prima sărbătoare din anul bisericesc cu cruce roşie. Dacă despre Naşterea Maicii Domnului Sfânta Scriptură nu ne spune multe, unele informaţii se găsesc în scrierile apocrife, în care se spune că părinţii Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, erau înaintaţi în vârstă şi nu aveau copii. De aceea se roagă mult ca Dumnezeu să le dea un copil. Îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu le ascultă rugăciunea şi Ana va naşte un copil, pe Maica Domnului.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este sărbătorită în toată lumea creştină. Numele de “Maria” provine din ebraicul “Aia”, care înseamnă “Domn” şi se tâlcuieşte “Doamna”, deoarece ea domneşte şi stăpâneşte peste cele cereşti şi pământeşti ca Maică a lui Dumnezeu. Fecioara Maria nu a născut un simplu om, ci pe Fiul lui Dumnezeu Însuşi, care Şi-a luat din ea firea omenească desăvârşită.
Biserica Ortodoxă acordă Sfintei Fecioare Maria o cinstire deosebită, care izvorăşte din prerogativele ei, de Născătoare de Dumnezeu şi Pururea-fecioară, aceasta cinstire fiind sporită de curăţia trupească şi sufletească a Sfintei Fecioare. Toate acestea îndreptăţesc pe deplin Biserica Ortodoxă de a denumi pe Sfânta Fecioară drept “Prea Sfântă” şi “Preacurată”.
Prima icoană a Maicii Domnului se pare că a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Niciodată, în icoane, Fecioara Maria nu stă de sine, antropocentric, nu trimite pe credincioşi doar la sine, ci prin sine şi cu sine spre Hristos Domnul, pentru care ea a rostit cuvintele evanghelice: “Faceţi orice vă va spune”.
