Gabriela Ardusătan cântă cu mult patos, iar intepretarea sa îi dă fiori celui care o ascultă. „Dintotdeauna, românul şi-a cântat atât bucuriile, cât şi necazurile acestei vieţi. Încă de mică, am îndrăgit cântecul popular, nutrind dorinţa de a cânta şi eu pe scenă şi de a ajunge la sufletul omului prin cântec.
Prin perseverenţă şi muncă, visul mi s-a îndeplinit, reuşind să transmit oamenilor, prin cântecele mele, dragoste, căldură şi mângâiere”, mărturiseşte Gabriela Ardusătan. Cântă folclor, dar şi pricesne cu aceeaşi dăruire, încât atunci când îşi face apariţia pe scenă e greu să mai respiri. Îţi e teamă să nu destrami atmosfera pe care reuşeşte să o creeze în jurul său tânăra interpretă. Talentul său a fost răsplătit la numeroase festivaluri importante din ţară. Gabriela e conştientă că „talantul” i-a fost dăruit de Dumnezeu aşa că în viaţa ei credinţa e pe primul loc. De altfel, Gabriela care învaţă la Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare, la profilul matematică-informatică a ales să facă parte şi din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, filiala Baia Mare. „Ei bine, pe lângă faptul că îmi place să cânt, îmi plac mult şi ştiinţele exacte, în special matematica. Aşadar, zi de zi împletesc cântatul cu matematica”, mai spune Gabriela Ardusătan.
R: Anul trecut a fost unul plin de roade în activitatea ta artistică. Care au fost momentele de referinţă din 2016?
G.A.: În primul rând, vreau să-I mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru toate realizările şi reuşitele de anul trecut. Pentru mine, anul 2016 are un loc aparte în suflet, întrucât în acel an, am avut cele mai mari realizări pe plan artistic de până acum. Am obţinut Marele Premiu la Festivalul ,,Alină-te, dor, alină” din Cicârlău şi Trofeul Festivalului ,,Cântec mândru de pe Criş” din Oradea. Aceste premii mi-au dat încredere în mine şi curajul de a merge înainte. Odată cu obţinerea acestora, mi s-a deschis încă o portiţă pe drumul cântecului, având prilejul de a participa la emisiunea ,,O dată-n viaţă”, alături de maestrul Dumitru Fărcaş.
R: Anul acesta cum a debutat? Crezi că va fi unul la fel de intens? Ai deja în plan participări la festivaluri?
G.A.: Anul acesta am participat la diferite spectacole, dintre care enumăr: ,,Joc în sat”, ,,Dansul primăverii”, ,,Zilele Maramureşului” şi alte activităţi la nivel local şi judeţean. Pe această cale, aduc mulţumiri Ansamblului Folcloric Naţional ,,Transilvania” pentru frumoasa colaborare şi pentru tot sprijinul acordat. În ceea ce priveşte participarea mea la festivaluri, anul acesta am concurat la Festivalul de Muzică Populară ,,Benone Sinulescu” din Buzău, unde am reuşit să cuceresc publicul şi juriul buzoian, obţinând Premiul I la categoria de vârstă 16-30 de ani.
R: Cu cine te pregăteşti?
G.A.: Precum focul în vatră care are nevoie de lemne pentru a-l menţine, aşa este şi în cântec. Odată ce focul cântecului a fost aprins, el trebuie menţinut, acest lucru realizându-se doar prin muncă continuă şi deplină dăruire.Odată simţită scânteia dragului de cântec, mi-am dorit să înteţesc acest foc viu, al dăruirii de sine. Conştientă fiind că am nevoie de un îndrumător pe măsura doririi mele, am apelat cu toată încrederea la profesionalismul şi cunoştinţele doamnei Angela Buciu, care cu un deosebit tact, o fineţe pedagogică şi un profund spirit motivaţional, îmi îndrumă paşii de mai bine de doi ani.
R: Care sunt modelele tale artistice?
G.A.: Mărturisesc că nu am un model anume. În schimb, apreciez şi îndrăgesc atât interpreţi de la noi din zonă, cât şi din alte zone folclorice. Dintre aceştia, amintesc: Angela Buciu, Dumitru Fărcaş, Dumitru Dobrican, Mariana Deac, Fraţii Petreuş, Ionuţ Fulea, etc.
R: Deseori ai putut fi zărită cântând alături de cei din ASCOR. Cum ai ajuns să faci parte din ASCOR?
G.A.: Pot să zic că a fost voia lui Dumnezeu ca eu să fac parte din ASCOR. Am întâlnit pentru prima dată acest grup de oameni minunaţi şi cu multă credinţă la Concertul de colinde din satul Chechiş. Am reprezentat corul bisericii noastre ,,Voci străbune” din Groşi. În acea vreme, grupul vocal ASCOR se afla într-o perioadă de reorganizare, motiv pentru care am fost cooptată ca solistă. Împreuna am avut nenumărate reprezentaţii la nivel local, dar şi la nivel naţional, susţinând concerte în Cluj-Napoca, Alba Iulia, Târgovişte şi culminând cu vizita la reşedinţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
R: Ce loc ocupă credinţa în viaţa ta?
G.A.: De mică, am crescut în biserică, având ca exemplu pe părinţii mei, oameni cumsecade, modeşti şi cu frică de Dumnezeu. Pentru familia minunată în care m-am născut sunt profund recunoscătoare Divinităţii. Pot să zic că, pentru mine, credinţa e pe primul loc în viaţă, pentru că fără Dumnezeu şi fără ajutorul Lui nu putem face nimic. Îmi doresc din toată inima, precum în pilda Evangheliei, ca acest talant al cântecului să-l înmulţesc spre folosul oamenilor, al Bisericii şi al întregului neam românesc.
R: Unde ţi se pare că e mai greu să cânţi: pe scenă sau într-o biserică?
G.A.: În măsura trăirii pe care o am, fie în biserică, fie pe scenă, consider că amândouă reprezintă un altar: în biserică, altarul slujirii lui Dumnezeu, iar pe scenă, altarul folclorului românesc. Glasul, ca un dar primit de la Dumnezeu, menit să aline orice durere şi să mângâie orice întristare, atât prin doină cât şi prin priceasnă, atât pe scenă cât şi în biserică, ajunge la inima omului, iar pentru cel care îl dăruieşte este asemenea. Nu aş putea să spun ca simt vreo diferenţă, inafară de faptul ca fiecare cântec are mesajul şi emoţia lui.
R: E nevoie să ai o stare interioară aparte pentru a putea cânta într-un lăcaş de cult?
G.A.: Da, este nevoie de o stare interioară aparte, întrucât pricesnele şi cântările bisericeşti au o transmitere şi o încărcătură mai puternică faţă de alte cântări. Acestea trebuie să ajungă şi să pătrundă în sufletul omului, acest lucru fiind posibil, numai dacă cel ce le interpretează le trăieşte cu adevărat.
R: Unde e mai aproape de sufletul tău să cânţi?
G.A.: Cânt oriunde cu drag, fiindcă îmi place foarte mult, însă stilul meu este aşezat, cu melodii lente şi cu transmitere profundă.
R: Ai trăit vreun moment aparte după ce le-ai cântat oamenilor, fie la biserică, fie pe o scenă?
G.A.: Fiecare moment are încărcătura lui, cum fiecare om are emoţia lui şi fiecare cântec are mesajul lui specific. Cu fiecare ieşire în public, simt că mă umplu de putere pentru a putea dărui acel ceva de care oamenii sunt însetaţi. Acest fapt consider că mă face mai câştigată şi mai aproape de a simţi vibraţia oamenilor care apreciază cu toată sinceritatea evoluţia mea pe scenă. Cu fiecare două mâini care se ridică pentru a-mi dărui un buchet de aplauze, simt recunoştinţa publicului pentru ceea ce au primit. Au primit un dar cu care şi eu am fost dăruită, darul lui Dumnezeu.
R: Îţi doreşti să continui cu muzica?
G.A.: Da, din toată inima! Vreau să mângâi prin cântecele mele sufletele oamenilor şi să le aduc pe chip şi în viaţă un strop de fericire.
