Satul Rogoz aparţine administrativ de oraşul Tg. Lăpuş şi este cunoscut pentru vechea biserică de lemn inclusă în patrimoniul cultural internaţional UNESCO, dar reporterul a descoperit şi o altă realitate interesantă, din domeniul floriculturii. În grădina de lîngă casa familiei Ruxandra şi Radu Herman, este cultivată floarea de colţ, numită şi „floarea reginei”. Planta creşte endemic pe crestele munţilor, a fost declarată monument al naturii şi se află sub ocrotirea legii din 1933. În mediu natural, în ţara noastră, ea se găseşte în Munţii Carpaţi, la altitudini mari, dar iată că s-a adaptat şi în zone joase. Doamna Ruxanda (foto) are trei pasiuni: ţesutul la războiul de ţesut („teară”), cîntecul popular (horeşte cu glas de rapsod) şi îngrijirea florilor, în special a celor rare, cum este floarea de colţ. Curtea şi grădina soţilor Herman sînt pline de jardiniere şi straturi cu flori. Prima floare de colţ a primit-o de la o femeie din Braşov. Acum oferă ea plante celor pasionaţi de aşa ceva. Floarea de colţ este un simbol al purităţii în dragoste. Ducu Bertzi cîntă în piesa „Floare de colţ”: „Vis de-argint şi de petale, cuibul tău e sus pe creste / Raza ta-mi coboară-n cale, mai frumos ca-ntr-o poveste. / Tu, floare de colţ, minune sub bolţi / Floare ninsă-n vîrf de stîncă, mai presus de nori şi stele, / Cine oare să te-ajungă? Numai dorurile mele”.
