Biserica Ortodoxă Română îi cinsteşte mâine, 21 iulie, pe Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie. Sunt doi sfinţi români, vieţuitori în obştea monahală de la Mănăstirea Agapia Veche, din judeţul Neamţ. La această sihăstrie nemţeană s-au proslăvit cei trei sfinţi cuvioşi Rafail, Partenie şi Ioan de la Râşca, şi până acum două veacuri stăruia ca datină închinarea solemnă şi obştească la sfintele lor moaşte, aşa cum ne-a lăsat scris marele mitropolit Dosoftei.
Canonizarea sfinţilor din judeţul Neamţ, printre care şi a Cuvioşilor Rafael şi Partenie de la Agapia Veche, a fost aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 5-7 martie 2008. Astfel, în data de 5 iunie, la Mănăstirea Neamţ, în cadrul Sfintei Liturghii, oficiate cu prilejul sărbătorii Înălţării Domnului, a avut loc proclamarea solemnă a canonizării a nouă părinţi cuvioşi din ţinutul Neamţului: Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (7 septembrie), Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău (9 septembrie), Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec (16 august) şi Sfântul Cuvios Ioan de la Râşca şi Secu (30 august). Mai apoi, în data de 21 iulie 2008 a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie, prin săvârşirea Sfintei Liturghii, la Mănăstirea Agapia Veche.
Sfântul Cuvios Rafael s-a nevoit în vechiul aşezământ monahal de la Agapia Veche, în veacul al XVI-lea, fiind cinstit ca sfânt încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova. Documentele arată că însuşi Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, i-a cinstit moaştele. În vechile pomelnice monahale, sfântul apare trecut sub forma „fericitul stareţ Rafail”.
Sfântul Cuviosul Partenie este un alt nevoitor din obştea de la Agapia Veche, trăitor în secolul al XVII-lea, ca urmaş al vechilor sihaştri. Despre el, tradiţia spune că a sihăstrit în locul numit „muntele Scaunele”, la un kilometru mai sus de actuala mănăstire. Sfântul Partenie a vieţuit după modelul pustnicilor dinaintea lui, astfel: ziua se ruga în singurătate, mai ales cu Psaltirea, pe care o ştia pe dinafară, iar la apusul soarelui gusta puţină pâine şi legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea coşuri.
