Biblioteca „Mihai Cupcea” din comuna Budeşti a organizat o expoziţie de carte dedicată lui Ion Luca Caragiale, decedat în 9 iunie 1912 la Berlin – Imperiul German. A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, comentator politic şi ziarist. George Călinescu îl considera cel mai mare dramaturg şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. Ales membru post-mortem al Academiei Române. Activ ca scriitor în perioada 1873-1912, adept al curentului literar naturalism. A debutat în luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful din Bucureşti, cu rubrica de anecdote intitulată „Curiozităţi”. A fost premiat cu Ordinul naţional Steaua României. În 1904, Caragiale a decis să părăsească ţara, mutându-se cu familia la Berlin, într-un exil voluntar. În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit, în locuinţa sa din cartierul Schoneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămăşiţele pământeşti au fost depuse în capela cimitirului protestant Erster Schoneberger Friedhof şi apoi, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezenţa lui Gherea, Delavrancea şi Vlahuţă. La 18 noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, în 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte la această solemnitate aflându-se marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, Ovid Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea. În cuvântarea pe care a ţinut-o la biserica Sf. Gheorghe, Delavrancea menţiona: „Caragiale a fost cel mai mare român din câţi au ţinut un condei în mână şi o torţă aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torţa arde şi nu se va stinge niciodată”. Iar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare şi foarte luminoasă în literatura noastră contemporană; ea a rămas asupra noastră şi va rămâne asupra tuturor generaţiilor”.
bibliotecar, Gheorghe IOSIP
