În urmă cu un sfert de veac urcam, dimpreună cu colegul Vasile Iluţ, o stradă în pantă din Chişinău. Căutam sediul Frontului Popular din Moldova pentru a ne sprijini aducerea în Maramureş, sub egida ziarului nostru, a unui grup de copii de pe frontul nistrean. În lipsa lui Mircea Druc, era la sediu Iurie Roşca. Ne-a primit cu suficientă distanţă în cele din urmă trimiţându-ne la o tabără de copii din jurul Chişinăului. Eu insistam: de pe frontul nistrean! Ne-a fost de mare folos profesorul Nicolae Mătcaş, pe atunci ministru al ştiinţei şi învăţământului din Guvernul Republicii Moldova care m-a îndrumat şi perfectat formalităţile pentru copiii din Vadu lui Vodă, aşezare de pe malul Nistrului, în vecinătatea Dubăsanilor. Multă vreme m-am gândit de ce unionistul, pe atunci, Iurie Roşca a fost atât de apatic şi m-a trimis în preajmă, la o tabără de odihnă pentru pionieri. Răspunsul l-am găsit mai târziu. Chiar a declarat: „Pentru a înţelege că Republica Moldova trebuie să rămână stat independent şi să nu se unească cu România am avut nevoie de mult timp. Deja de cinci ani nu mai sunt unionist” (2014). Aşa îmi explic acum de ce Iurie Roşca este în preajma lui Alexandr Dughin. Cunoscut scriitor, politolog şi ideologul lui Vladimir Putin. Un personaj care şochează cu ideile şi planurile sale despre reorganizarea lumii în general şi a Occidentului în special. Mai zilele trecute, Dughin şi-a lansat la Bucureşti recenta carte „Destin eurasianist”, o antologie de texte traduse în limba română de Iurie Roşca. Lansarea de carte a fost, de fapt, o conferinţă de trei ore în cadrul căreia Dughin şi-a prezentat viziunea politică despre România şi Federaţia Rusă, s-a declarat admirator al lui Mircea Eliade şi s-a socotit un continuator al lucrărilor publicate de către discipolul lui Eliade, Ioan Petru Culianu. Pentru a ne face pe plac, Dughin şi-a afirmat aprecierea pentru izvorul dacic al românilor şi mai ales pentru puterea spirituală a strămoşilor noştri. Balsam pentru suflete slabe! Apoi, nu uită să ne spună că globalizarea înseamnă sfârşitul statelor naţionale. Mai atenţionează că are loc pierderea identităţii religioase şi dispariţia religiei. Fenomenul îl ştim, dar pe la noi, cred, că nu este stare de alarmă. Cu toate loviturile primite de biserică.
Rusia îşi bazează politica sa expansionistă şi pe argumente de ordin religios. Ne-am ars odată cu asta. Nu uităm vorba lui Stalin: „Câte divizii are Papa?” Gândirea lui Dughin este şi o provocare pentru societatea de consum stârnind imaginaţia partizanilor conceptelor autoritariste. Cade potrivit pentru mulţi români. Acordă atenţie valorilor spirituale, realizează pacea lumii prin recunoaşterea şi definirea tradiţiei, prin descoperirea identităţii naţiunilor. Dughin a sugerat că este un prieten al românilor. Aşa a recunoscut faptul că Rusia nu s-a comportat chiar bine cu România în ultimii două sute de ani însă asta a fost vina conducătorilor români care au avut o gândire ideală, nu reală. Politologul a dat şi sfaturi de genul: „Dialogul profund între noi ne va face să reparăm dialogul istoric, nu foarte bun mereu”. Cu alte cuvinte a spus ce ne place să auzim. Merge şi mai departe. De Ziua noastră Naţională ne trimite mesajul „Românie eşti profundă, Românie, fă-te mare!” Pe de altă parte crede că formaţiunea naţionalistă maghiară Jobbik „este o mişcare care are o doctrină realistă şi filosofică”. Fostul consilier al Kremlinului, membru al partidului Rusia Unită declară la Bucureşti: „Eu sunt patriot rus şi-l susţin pe Putin”. Pe care şi-l doreşte pentru totdeauna. Adică şi după moarte. Despre NATO spune că este o entitate rudimentară care ar trebui distrusă. Ne-a vorbit măgulitor despre daci, unirea României cu Basarabia sau imperiul Euro Asiatic din care, zice el, şi noi ar trebui să facem parte. Alături de Ungaria, Bulgaria, Polonia. După cum se vede, Rusia încearcă să-şi crească influenţa în România. Rusia nu poate trăi decât sub formă de imperiu. Ea pretinde că doreşte binele pentru a supune ţările slabe. Ruşii sunt mari jucători de şah şi calculează cu multă atenţie mutările înainte. Deşi unii sunt fascinaţi de el fără să-i cunoască opera, prudenţa şi realismul trebuie să ne fie aliaţi. Teodor Baconschi l-a surprins bine pe Dughin: „E slab. Filosofic precar, cu o gândire bazată pe resentimente antioccidentale. Un soi de darwinism mesianic, panslavist, asezonat cu parodia unei Ortodoxii bizantine din care nu a priceput o iotă. Un simplu clovn geopolitic departe de izvoare şi paralel cu adevărul creştin”. Cât despre Iurie Roşca, el s-a zbătut între două mituri istorice: pentru unirea Basarabiei cu România şi acum, pentru iluzia EuroAsia. E bine să ştim pe ce lume trăim. Adică s-a întors Rasputin în Rusia.
