În lista cercetătorilor care studiază arhiva fostei Securităţi, deschisă acum pentru oricine, se află şi zeci de maramureşeni (vor să publice cărţi despre persoane urmărite de Securitate, precum a fost Blidaru din Odeşti, fie cei mai mulţi ţin să afle cine i-a turnat la Securitate înainte de 1989). Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are 230 de salariaţi care caută nume şi dosare în uriaşa arhivă de lîngă Bucureşti, cu rafturi lungi de 25 km. Teama s-a inversat, acum tremură foştii ofiţeri de securitate (care au încălcat drepturile omului) şi informatorii Securităţii (în Maramureş, se spune că erau circa 10.000 de informatori, plătiţi sau cu activitate benevolă)!
Deconspirarea se face în toate ţările foste comuniste, existînd o reţea europeană a instituţiilor care administrează dosarele fostelor poliţii secrete. Dacă în Polonia la deconspirare lucrează 2.200 de arhivişti, la noi CNSAS are 220 de salariaţi, ceea ce înseamnă că treaba merge de zece ori mai încet. În acest ritm, de circa 1.000 de informatori deconspiraţi pe an, ne trebuie patru secole pentru a afla numele celor care au făcut poliţie politică!
Este adevărat că nici petiţionarii nu se înghesuie. Ce rost mai are să afli amănunte despre deportarea la care au fost supuşi bunicii, despre canal, temniţă de „reeducare”, şantiere de muncă forţată?! Însă cei care au trecut prin acele teribile încercări au datoria să lase urmaşilor copii după dosarele de urmărire create de Securitate, pentru ca astfel tinerii să nu uite ce s-a întîmplat. Ca istoria să nu fie repetată. Petiţionarii pot solicita să li se comunice în scris identitatea surselor care au transmis informaţii în mod conspirat şi numele ofiţerilor care figurează în dosar, dacă au fost încălcate drepturile civile şi ale omului. Însă mulţi dintre foştii torţionari şi cozile de topor nu mai sînt în viaţă şi răzbunarea este inutilă. Dar totuşi trebuie să ştim cine au fost cei care au făcut răul.
Urmează ani grei pentru cei care s-au pus în slujba poliţiei politice comuniste, deoarece românii urmăriţi de Securitate au acces gratuit la propriul dosar (copierea costă: 0,20 lei/pagină) şi CNSAS îi deconspiră la cerere, în scris, pe informatorii şi pe foştii lucrători ai Securităţii. Iată că am ajuns ca politica publică să fie aceea ca statul să-şi pună cenuşă în cap şi cei care l-au slujit să fie puşi la colţ. Mulţi îşi părăsesc casa, pleacă în alte părţi ale ţării, sau în străinitate, pentru a nu fi arătaţi cu degetul. Alţii, legaţi de glie, trebuie să suporte blamul public, au înfiinţat colectivul cu forţa, au creat organizaţia “ilegalistă” din întreprindere!…
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii face un serviciu public ordonat de Parlamentul României, acesta fiind ultimul afront adus defunctei Securităţi şi defunctului Partid Comunist, nu ca răzbunare, deşi pentru unii acest fruct e dulce, ci ca lecţie pentru prezent şi viitor. Ritmul de deconspirare a surselor este totuşi lent, doar 3.000 de români cer anual acces la propriul dosar şi plătesc pentru copii. Politicienii sînt supuşi controlului CNSAS, în ce priveşte colaborarea cu Secu, dosarul pătat fiind o piedică spre demnităţile publice.
Deconspirarea fostei Securităţi trebuie să continue, mai ales pentru că la Curtea Constituţională încearcă să găsească ajutor foştii ofiţeri de securitate, pentru a le fi recunoscut dreptul la propria imagine, bună sau rea, drept constituţional actual. Unii vor ca CNSAS să fie transformat într-un institut de cercetare a comunismului, a totalitarismului, a rezistenţei anticomuniste în diferitele sale forme, iar persoanele fizice să fie lăsate în pace… Cercetătorii acreditaţi la CNSAS au obligaţia să respecte şi să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor, cu respectarea legii pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi să anunţe persoanele aflate în viaţă despre intenţia lor de a le studia dosarele de Securitate. Dar noi credem că interesul public în acest caz este mai important decît cel privat. Opinia publică doreşte ca adevărul să iasă la lumină, pînă la gradul al IV-lea de turnătorie…
