VICTOR MIHALYI DE APŞA
(n. 19 mai 1841, Ieud – d. 21 ian. 1918, Blaj)
Membru de onoare al Academiei Române
– 25 aprilie 1894
Victor era al treilea fiu al familiei Gavrilă Mihalyi (1807-1875) – tatăl fiind, la vremea lui, vicecomite şi comite suprem al Maramureşului – şi al Iulianei Man din Şieu, care au avut 13 copii, din care au trăit 7, doi dintre ei ajungînd academicieni.
- Calea spre o strălucită carieră ecleziastică
Victor s-a decis, încă din adolescenţă, să urmeze pilda strămoşilor săi, renumiţi preoţi greco-catolici, a căror nobilitate a fost confirmată prin diplomele lor în anii 1749-1769, cu ascendenţi pînă în primele decenii ale secolului al XV-lea.
Viitorul mitropolit a făcut studii la gimnaziul piariştilor din Sighet, la Oradea, în Slovacia la Trnava şi Cosova (Kosice).
La Colegiul „De Propaganda Fide” de la Roma a studiat filozofia şi teologia. În 1863 şi-a luat doctoratul în teologie, an în care a fost hirotonit şi preot la Roma.
După revenirea „acasă”, în Transilvania – la Roma fusese bursier al Episcopiei de Gherla – i s-a încredinţat postul de profesor de istorie bisericească şi drept canonic la Seminarul teologic din Gherla (1864-1869), apoi cel de secretar şi referent consistoral la Mitropolia Blajului pînă în 1874.
Preţuit şi iubit de episcopul Gherlei Ioan Vancea de Buteasa (1820-1892), Mitropolit de Blaj din 1868, cu origini în Onceştii Maramureşului, Victor Mihalyi a făcut parte din delegaţia de prelaţi români din 1869-1870, care a participat la primul Conciliu Vatican, un mare eveniment al catolicismului după Conciliul de la Florenţa din 1439, ÎPS Vancea împreună cu Victor Mihalyi şi Ioan Sabău au celebrat „o liturghie românească de proporţii nemaivăzute” în Biserica „Sfîntul Petru”, pentru a convinge Vaticanul să admită trecerea la Episcopia greco-catolică de la Gherla a parohiilor din Maramureş, aflate sub ocîrmuirea ierarhiei rutene de la Muncaci.
- Reformator în Episcopia Lugojului
În 7 martie 1875, Victor Mihalyi a fost instalat ca episcop în Dieceza Lugojului. Aici s-a remarcat, dintru început, ca promotor al Bisericii orientale, acţionînd „cu multă diligenţă şi răbdare” pentru uniformizarea treptată, într-un spaţiu marcat puternic de ortodoxie, dominat de 4 episcopii ortodoxe, a „greco-orientalismului”, intuind că există un „potenţial pericol” de revenire a celor trecuţi la Biserica Unită cu Roma la vechea credinţă (Memoriile unui ierarh – Victor Mihalyi de Apşa, 1841-1918, ediţie îngrijită şi note de Nicolae Bocşan şi Ioan Cârja, Cluj-Napoca, 2009).
Dedicîndu-se creşterii prestigiului bisericii greco-catolice în Eparhia Lugojului, ÎPS Victor Mihalyi de Apşa a făcut, pînă la finele mandatului de episcop, peste 110 vizite canonice în parohii. Sub păstorirea sa s-au zidit în dieceză 30 de biserici şi s-au restaurat alte 24.
ÎPS s-a îngrijit de organizarea învăţămîntului confesional, facilitînd accesul a peste 230 de tineri în gimnazii greco-catolice, catolice, reformate şi ortodoxe, trimiţînd pe cei mai înzestraţi şi cu vocaţie preoţească la studii teologice la Roma, Viena, Budapesta şi Ungvar (Ujgorod). Scopul suprem urmărit de el viza emanciparea noii generaţii, menită a întări şi spori categoria elitelor intelectuale de care biserica, societatea bănăţeană şi transilvană românească avea absolută nevoie, pentru păstrarea identităţii sale naţionale şi religioase.
Ca român de viţă nobiliară maramureşeană, episcopul Mihalyi s-a opus cu fermitate înglobării Bisericii Greco-Catolice Unită cu Roma în proiectul ipocrit al Autonomiei Catolice Maghiare.
În cei 20 de ani de episcopat în Banat, el a întreţinut strînse relaţii cu Sfîntul Scaun, făcînd, în fruntea unei deputăţii de 50 de ierarhi şi credincioşi greco-catolici şi ortodocşi, un pelerinaj la Roma pentru a cinsti jubileul de 50 de ani de Sfînt Părinte al Papei Leon al XIII-lea. Delegaţia a fost primită de Papa Leon în audienţă în 3.04.1893 şi privită ca „o expresie a dorinţei de apropiere a celor două biserici” surori româneşti.
- Mitropolit al Blajului
Fără a intra în amănuntele concurenţiale pentru ocuparea scaunului mitropolitan de Blaj, reţinem că Victor Mihalyi a fost propus şi ales în 6.04.1893, numit mitropolit în 9.11.1894 şi instalat pe 10.05.1895, deţinînd această înaltă demnitate eclezială pînă la sfîrşitul vieţii. În 18.03.1895 a fost consacrat de către Papa Leon XIII ca mitropolit, fiind instalat în scaunul de la Blaj „cu mare pompă şi între manifestaţiunile grandioase de bucurie ale clerului şi poporului”.
Continuînd activitatea de la Lugoj, acest „nobil de viţă veche”, mitropolitul Conte român Victor Mihalyi de Apşa a acordat o „grijă deosebită educării clericilor, pentru ca românii să aibă o preoţime cultă şi cu un temeinic suport moral” (Prof. univ. dr. Ioan S. Nistor, studiu din Maramureş – vatră de istorie milenară, VII/2008).
Mitropolitul a fost unul dintre cei mai renumiţi mecenaţi, „legămîntul” său număra peste 700.000 de coroane pentru sprijinirea bisericii, clerului, învăţămîntului, în instituţiile de instruire ale Mitropoliei fiind cuprinşi peste 58.590 de tineri, pentru administrarea celor 24 de fundaţii de caritate.
- Un mitropolit erudit
Dr. Victor Mihalyi de Apşa a fost membru al Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, membru al ASTREI sibiene, preşedinte onorific al acesteia, susţinînd, la adunarea din 1911, în discursul său, „în consens cu ceilalţi vorbitori de ambele confesiuni, începutul reconcilierii confesionale” (Corina Teodor, Coridoare istoriografice, Cluj-Napoca, 2003, p. 368).
Într-o „circulară” din 1906, care îi privea şi pe maramureşenii ameninţaţi de maghiarizare, mitropolitul îi îndemna pe români să-şi scrie numele şi prenumele, în catastifele oficiale, în româneşte, purtînd pietate numelui pe care „l-au purtat părinţii, pe care îl au ca o moştenire preţioasă”.
A fost ales membru al Societăţii Regale de Geografie din Bucureşti. A contribuit din fonduri personale la sprijinirea reuniunilor de cîntări, Casine, reuniuni de femei şi tineret etc., prin care se cultiva spiritul românesc, limba, portul, tradiţiile, religia, cultura, arta şi literatura din regatul României.
A colaborat cu Academia Română şi a trimis în şcolile parohiale chestionarul lingvistic al lui B.P. Haşdeu, în vederea completării lui de către învăţători, bucurîndu-se de aprecierea acestui înalt for de cultură şi ştiinţă, care, nu întîmplător, în anul 1894, înaintea numirii sale ca mitropolit, i-a acordat titlul de membru de onoare.
Mitropolitul Victor Mihalyi de Apşa a fost un luptător dîrz pentru Unirea Ardealului, Maramureşului, Crişanei şi Banatului cu România, venerat şi regretat de cele circa 420.000 de suflete de enoriaşi cînd a trecut la cele veşnice în 21 ianuarie 1918.
