Generalul Iulian Vlad – stăvilarul care, în 1989, a oprit revărsarea de sânge!

În 23 februarie 2017, generalul Iulian Vlad va împlini 86 de ani. Este foarte cunoscut de români – a fost ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului (1987-1989), dar mai ales prin faptul că la evenimentele din decembrie 1989 a luat decizii înţelepte, prin care a evitat un război fratricid şi a oprit să se verse un fluviu de sânge nevinovat, care în acele momente tulburi putea inunda România.

Generalul Iulian Vlad ştie foarte multe despre acest eveniment, dar pentru liniştea ţării a fost discret, a tăcut cu decenţă în anii post-decembrişti, care i-au măcinat sănătatea şi i-au afectat – pe nedrept – libertatea. În tot acest timp, memoria şi judecata i-au rămas limpezi. Aflat la vârsta înţelepciunii, generalul a aşteptat cu răbdare momentul potrivit pentru a aduce la lumină adevărurile pe care le poartă în sine de peste 27 de ani.
„Eu nu ştiu pentru ce am fost condamnat” e titlul interviului apărut în cel mai recent număr din revista trimestrială „Periscop” – publicaţia Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe -, acordat duo-ului alcătuit din generalul Petru Neghiu şi colonelul Alexandru Omeag. Generalul Iulian Vlad spune în interviu adevăruri grele despre evenimentele din 1989, din sursă directă, ca factor implicat în acea perioadă în care puţini îşi mai păstrau mintea limpede sau credinţa faţă de patrie. O face elegant, fără resentimente faţă de cei care l-au nedreptăţit, fiind împăcat cu soarta şi mulţumit că timpul i-a confirmat că a făcut ceea ce trebuia pentru naţia română, chiar dacă acest lucru a însemnat sacrificiu, detenţie şi chinuitoarea incertitudine: lumea îi va înţelege şi aprecia comportamentul? Însă trecerea timpului a risipit această îndoială.

Teroriştii n-au existat, ci doar un plan de rupere a ţării

Generalul Iulian Vlad lămureşte chestiunea teroriştilor: „Teroriştii nu au existat. A existat doar un plan diabo­lic, care nu a pornit dintr-o minte idioată. Cel care a conceput scenariul respectiv – sau a avut ideea cu securitatea teroristă – a făcut-o cu premeditare. Erau doar două forţe pe care te puteai bizui în evenimentele din decembrie: Armata şi Securitatea. Pe amândouă nu puteai să te sprijini, pentru că trebuiau găsiţi şi nişte vinovaţi pentru morţi, răniţi ş.a.m.d. Cel mai uşor de sacrificat era Securitatea şi nu Armata, care era armata ţării, infinit mai iubită decât Securitatea!”
Şi chiar dacă Securitatea a primit ordin de la generalul Iulian Vlad să rămână în unităţi, ea a fost cea sacrificată. Parafrazându-l pe Marin Sorescu – pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus revoluţie.
Generalul Vlad vorbeşte despre implicarea forţelor străine şi aduce argumente că acestea doreau să impună României un nou „Diktat de la Viena”. A fost arestat în 31 decembrie 1989, cu larga implicare a ambasadorului URSS. Pe undeva firesc, dacă ţinem cont de faptul că generalul Iulian Vlad nu s-a specializat la Moscova, ci în Germania Federală, înainte de a gândi şi înfiinţa, în 1977, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), după modelul structurii germane. Atunci a fost un vizionar, dacă ne gândim că, în prezent, terorismul e inamicul nr. 1 la nivel mondial.
De altfel, prin originea sa, generalul Iulian Vlad nu avea motive să-i iubească pe sovietici. Tatăl său a căzut prizonier la Stalingrad şi cinci ani a tăiat păduri în taigaua siberiană.

O creaţie prea puţin cunoscută a lui Sergiu Nicolaescu: „Revoluţia”

Abia după ce Sergiu Nicolaescu a trecut la cele veşnice, generalul dezvăluie cum cineastul a fost regizorul spargerii mitingului din 21 decembrie 1989 şi al manipulării ulterioare. Pentru a muşamaliza lovitura de stat, Ion Iliescu l-a impus pe Sergiu Nicolaescu în fruntea Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. De altfel, generalul este realist când se îndoieşte că va plăti cineva pentru crimele de atunci, chiar dacă s-a redeschis dosarul cu evenimentele din decembrie 1989. „Mă tem că până la urmă n-o să iasă mare lucru. Pe Ion Iliescu nu cred că o să-l condamne, iar Brucan, Militaru, Stănculescu, Chiţac, Eftimiu … s-au dus demult. Pe cine să mai condamne? Pe soldatul de rând?”
Am spicuit câte ceva din prima parte a interviului. Şi mai interesantă se arată a fi a doua parte a interviului – va fi publicată în următorul număr al revistei „Periscop”. În preajma aniversării sale, îi dorim generalului Iulian Vlad „La mulţi ani, cu sănătate şi tihnă!” şi îl mai aşteptăm pe meleagurile maramureşene, unde a fost întâmpinat întotdeauna cu respect şi prietenie.

Mihai CODREANU