Zilele trecute, găsindu-ne într-un periplu gazetăresc în perimetrul comunei Cupşeni – am vizitat casa şi familia bătrînei Rafila Cureu care la 13 aprilie 2015 a împlinit frumoasa şi venerabila vîrstă de 102 ani. Locuieşte împreună cu fiul său Viorel şi nora Maria. A născut 3 copii, are 5 nepoţi şi un strănepot. Fiica Ludovica Cureu care locuieşte acum la Bucureşti, medic pensionar, ne-a relatat cu durere: ,,Bătrîna noastră, scumpa mea mamă a trăit mulţi ani într-o adevărată teroare. În perioada anilor 1948-1951 venea securitatea noaptea, de obicei în jurul ore 2, ne luau tot ce era mai bun în casele noastre, ne-au bătut şi chinuit. Pe tata l-au dus la închisoare, pentru că, cineva din sat l-a reclamat că face parte din “coloanele” celor răi, dar tata n-avea nicio vină, doar era considerat chiabur pentru că muncea din greu şi aveam ce le trebuie. Chiabur era considerată familia care avea peste 8 hectare de teren. În toată această perioadă noi trebuia să le spunem tovarăşi. Noi, copiii am învăţat la şcoala din sat. La Cupşeni erau oameni răi, care înainte au fost legionari. Fratele meu era student la Facultatea de medicină din Cluj-Napoca, dar aceşti oameni răi au întocmit hîrtii care au contat şi a fost dat afară de la facultate. Totuşi, mai tîrziu, noi am absolvit facultăţile la Bucureşti şi-am muncit acolo pînă la pensie. Părinţii noştri deţineau: grîu pe care-l duceau la batoză, porumb, cartofi, fasole etc. Mama şi ceilalţi membri ai familiei au mîncat toată viaţa mămăligă cu brînză de oi, supe şi ciorbe, mai rar carne şi munceau din greu pe ogoare, la pădure şi în minerit, dar mama a suferit mult”. Şi prin intermediul “Graiului”, urăm Rafilei Cureu, viaţă lungă, cu multă sănătate, iar ani, cîţi or da Bunul Dumnezeu!
