Sfinţenia Mănăstirii Rohia nu poate fi pusă la îndoială. O spun şi o susţin toţi cei care au trecut de poarta de lemn de la intrare, chiar şi necredincioşii sau mai puţin credincioşii, pentru că, ajunşi acolo, devin alţi oameni. Este ceea ce nu se poate explica decât într-un singur fel: prin sfinţenia locului. Păcat că, odată plecaţi din Duhul Rohiei în lume, ei devin, aproape toţi, din nou cei ce au fost înainte de a urca Dealul Rohiei.
Recent, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare au avut loc lucrările Adunării Eparhiale, care au trecut în revistă principalele evenimente din anul care a trecut şi s-au plănuit cele pentru acest an.
O concluzie clară s-a desprins din lucrările Adunării Eparhiale: aceea că, deşi la distanţă de Rohia, de circa 50 de km, activitatea Centrului Eparhial din Baia Mare se desfăşoară sub Duhul Rohiei. Viaţa religioasă din Episcopie se derulează sub duhul Rohiei. Şi aceasta datorită unui fapt foarte concret, acela că la conducerea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, de la reînfiinţare, după cea a martirizărilor de-a lungul existenţei sale, s-au aflat arhierei crescuţi, formaţi şi sfinţiţi sub Duhul Rohiei: Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, stareţ trei decenii aici şi ctitor al Rohiei moderne, şi Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, crescut de tânăr la Rohia, formatorul unei obşti care a dat stareţi principalele mănăstiri de călugări din Eparhie: Rohia, Moisei, Bixad, Scărişoara Nouă etc., ca să amintim doar câteva din ele. Toate cetăţi ale sfinţeniei pentru oamenii şi locurile unde sunt aşezate.
Cei doi Ierarhi, deşi trudeau în altă parte, considerau (vorbesc la trecut deoarece Î.P.S Justinian a trecut în veşnicie) mănăstirea lor de metanie ca şi casa lor şi adăstau aici cât de des puteau, pentru că şi ei se simţeau aici şi se simt deosebit.
Dar Duhul Rohiei asupra Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului s-a subliniat în Adunarea Eparhială, s-a văzut în toate sectoarele activităţii: administrativ, economic, cultural, social-filantropic, patrimonial, educaţional şi pentru tineret, catehetic. Toate la un loc au făcut ca, într-un sfert de veac, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, aşezată „pe iarbă verde”, să ajungă la nivelul episcopiilor cu tradiţie din această ţară, fiind cu nimic mai prejos. Şi aceasta, pentru că aici a vegheat Duhul Rohiei, cel plăcut lui Dumnezeu, prin care se fac minuni.
Cifrele vorbesc de la sine şi au devenit cunoscute în urma desfăşurării Adunării Eparhiale. Biserici noi, preoţi noi, slujire cu frică de Dumnezeu, atragerea tineretului prin activităţi până nu demult inexistente, inclusiv de anvergură naţională şi participare internaţională, o grijă aparte pentru carte şi tipărituri, participări la manifestări ştiinţifice de prestigiu, inclusiv cu Academia Română, o grijă deosebită pentru patrimoniul sacru şi restaurarea lui, ridicarea calităţii picturilor noi cu care sunt înzestrate bisericile şi lista înfăptuirilor este foarte lungă. Toate acestea au fost şi sunt practicate la scara centrului monahal de la Rohia. De aceea, se poate spune, fără grijă de a greşi, că Duhul Rohiei se revarsă, sfinţind, şi asupra Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în care se fac lucruri minunate şi valoroase parcă peste noapte.
Veghează asupra Rohiei şi Episcopiei, din ceruri, Î.P.S. Justinian, dar nu trebuie să uităm că, timp de 22 de ani, i-a fost alături, nu ca cel mai bun şi apropiat frate, ci ca o dublură a sa, Preasfinţitul Părinte Iustin, devenit prin grija lui Dumnezeu, Episcopul titular, care va veghea ca Duhul Rohiei să nu se depărteze de aceste ţinuturi binecuvântate.
