Colocviile de la Nicula

În perioada 14-16 octombrie, la Mănăstirea Nicula, (jud. Cluj) a avut loc evenimentul, anunţat şi în ziarul nostru, „Colocviile de la Nicula”, sub patronajul Asociaţiunii „ASTRA” – Despărţămîntul „Ioan Alexandru”. Printre participanţi a fost şi actorul Paul Antoniu cu care, la revenirea acasă, am stat de vorbă despre cele petrecute acolo.

Rep: Vă provoc, domnule Paul Antoniu, la un dialog despre cele petrecute la evenimentul „Colocviile de la Nicula” de la care, sînt sigură că v-aţi întors cu impresii demne de relatat cu emoţia ce vă stăpîneşte încă, la doar cîteva zile de la eveniment.
P.A: Cu plăcere şi vă mulţumesc.
Rep: A cîta ediţie a fost şi la cîte aţi participat pînă acum?
P.A: A şaptea ediţie din care şi eu am participat la cinci.
Rep: Ce prezenţă aţi avut, din Baia Mare la Colocvii?
P.A: A mai fost şi doamna Ileana Cozmuţa, care, de această dată a venit singură, spre tristeţea şi profundul regret al tuturor participanţilor, căci prezenţa, an de an, a lui Augustin Cozmuţa a fost mult dorită şi aşteptată cu mare interes de către toţi cei prezenţi. De data aceasta, însă…
Rep: Într-adevăr plecarea colegului nostru o resimţim ca pe o grea pierdere şi un gol imens în sufletele noastre.
P.A: Rostirea, de către preoţi, pentru prima dată a numelui său la Slujba de pomenire oficiată în Sfânta mănăstire, a stîrnit o cumplită emoţie nouă tuturor celor care l-am cunoscut şi i-am apreciat cu asupra de măsură calităţile umane şi spirituale.
Rep: Se pare că nu ne este prea uşor să trecem peste emoţia ce ne-a cuprins şi în clipa de faţă.
P.A: Da, vorba şi a vrednicului de pomenire – V.R. Ghenceanu, căruia se cuvine să-i binecuvîntăm amintirea.
Au mai fost doar cîţiva, la invitaţia preotului Ioan Morar din Gherla, organizatorul principal şi iniţiatorul Colocviilor de la Nicula, în calitatea sa şi de preşedinte al Asociaţiunii „Astra”- Despărţământul „Ioan Alexandru”. Marele poet îşi are locul de veci acolo în umbra Sfintei mănăstiri Nicula, crucea fiindu-i într-o frăţească vecinătate cu a lui Vasile Avram, un spirit academic, intelectual de mare prestigiu, originar din sat Lemniu, comuna Letca Sălajului, cunoscîndu-mă cu aceştia încă din frageda noastră pruncie. Iată un motiv în plus care îmi justifică prezenţa, an de an, acolo la Nicula pe care, şi eu şi Vasile o ştim încă din tinereţea bunilor noştri părinţi, care nu odată ne-au luat în braţe pe jertfelnicul drum spre Sfânta icoană, făcătoare de minuni, de la Nicula. Din Baia Mare au mai participat şi la această ediţie soţii Maria şi Pamfil Bilţiu (cu comunicări), un fost coleg şi prieten apropiat al celor doi iluştri comemoraţi cu prilejul Colocviilor de la Nicula.
Rep: De poetul Ioan Alexandru vă leagă ceva amintiri?
P.A: Desigur, cu el fiind coleg de figuraţie, timp de patru stagiuni, pe scenele Teatrului Naţional şi a Operei Române din Cluj. Din asta trăiam; din cei şapte leuţi primiţi per spectacol. Marele cîştig pentru noi a fost, însă, faptul c-am învăţat, da copo al fine, toate celebrele opere în care am … figurat. În pauzele dintre acte mă ruga să-i citesc „pe şest” în cabina figuranţilor, cele mai recente poezii scrise, care pe unde. Îi plăcea mult „prestaţia” mea. „Eu am să ajung un poet important, iar tu un actor teribil”, mi-a spus într-o noapte în drum spre casele noastre, după un spectacol cu opera „Trubadurul” de Verdi, în care cîntam şi noi în celebrul cor al ţiganilor. După mulţi ani, într-o deplasare prin localităţi de pe valea Arieşului, într-o cooperativă sătească, pe un raft plin cu cărţi, şi mai vechi şi mai noi, i-am găsit volumul ” Pământ transfigurat” (Ed., Minerva – 1982), cu poezia „Teribilul actor” la pagina 120. După alţi ani, recunoscător şi…”pe şest”, i-am recitat-o, la Nicula, rezemat de crucea-i de la căpătîi.
Rep: Frumos gest. Recitaţi-mi, vă rog, cîteva versuri.
P.A: Cu plăcere:…” O, figuranţi studenţi şi coregrafi / Tunşi scurt şi ţuguiaţi ca o ţigară…”.
Rep: Frumoase versuri; „la temă”, cum s-ar spune.
P.A: Mă bucur şi vă mulţumesc. Mă gîndesc şi la un motto cu versuri de-a lui Vasile Avram, vecin într-ale veşniciei cu Ioan Alexandru. De exemplu:…” Unde, Doamne, să-mi plec genunchii / Şi să-ţi cer un boţ de iertare? ”
Rep: Cine participă de obicei, la Colocviile de la Nicula?
P.A: Cinstea de-a conduce lucrările de fiecare dată îi revine, în mod firesc, I.P. Sale Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Şi mai participă cu lucrări în general intelectuali de mare prestigiu, cu precădere, din mai toate judeţele din Transilvania. Cu excepţia domnului prof. univ. dr. Virgil Nistru Ţigănuş de la Universitatea „Dunărea de Jos ” din Galaţi care, în ciuda respectabilei vîrste a Domniei Sale (aproape trei sferturi de veac…), pînă la destinaţie, schimbă de trei ori trenul. Şi tot nu se lasă! Mai participă cu regularitate Primarul din satul Topa Mică (jud. Cluj), însoţit de neamurile şi consătenii lui Ioan Alexandru. O participantă cu totul specială, implicată pe deplin în toate cele pentru o bună desfăşurare a evenimentului o găsim mereu la datorie pe distinsa doamnă Felicia, văduva vrednicului de pomenire Vasile Avram, de la Colegiul „Silvania” din Zalău, cu regularitate, doamna prof. Ioana Tuduce însoţită de cîţiva elevi de-ai săi premiaţi adesea pe la diferite festivaluri internaţionale chiar, pentru excepţionalele prestaţii cultural-artistice. De fapt toţi cei prezenţi participăm cu emoţie şi o profundă reculegere, la întregul program de peste zi sau noapte ale vieţuitorilor de la mănăstire, aşteptînd de fiecare dată momentul de închinare la Sfînta Icoană Făcătoare de Minuni.
Rep: Ce altceva s-a mai întîmplat pe parcursul celor trei zile, cît au durat Colocviile?
P.A: S-au lansat cărţi (beletristică şi poezii, mai ales), cucernicele gazde ne-au aşteptat şi cu revista „Colocviile de la Nicula” (Ed. Renaşterea), concerte coral-instrumentale (Grupul vocal „Duhul Transailvaniei” dirijat de către Nelica Mihăilescu, secretara Asociaţiunii „Astra” din Gherla), recitaluri de poezie din opera celor omagiaţi, şi nu numai, de­sigur.
Rep: Şi Paul Antoniu?
P.A: Pentru această ediţie (a şaptea…) propusesem organizatorilor un program dedicat lui Mihai Eminescu, (o raritate, îmi place să cred), prin proiecţia de pe DVD al unui excepţional documentar artistic – Baladă în Gerar – despre Mihai Eminescu („O mare bătălie câştigată a poporului român” – Ioan Alexandru), gazetarul de la ziarul „TIMPUL”. Cîteva articole semnate de Marele Poet şi gazetar au fost citite printre mormintele troienite de zăpadă, în decorul cimitirului Bellu. Extraordinar e faptul că absolut toate cele auzite parcă au fost scrise şi publicate în zilele noastre; dacă nu cumva chiar … ieri.
Rep: Foarte interesant! Vă rog să ne prezentaţi şi nouă documentarul despre celebrul poet şi articolele sale de la „TIMPUL”.
P.A: Promit! O să-l primiţi în dar. Pînă atunci, recunoscător vă mulţumesc pentru timpul acordat.