Am revenit, cu îndârjire, o facem de ani de zile, la depozitul de deșeuri din Fărcașa. După o perioadă de stagnare, se lucrează iar, destul de susținut. Vreo 4 buldozere se mișcă și sunt muncitori activi. La cât am ajuns să plătim pentru salubrizare, pentru gunoaiele duse aiurea în țară, mai că îți vine să cobori la ei să-i asprești: ”Hai, mai cu talent, că ne costă fiecare lună în care nu funcționează depozitul”!
O spun și primarii din Maramureș, care au plătit sume imense pentru salubrizare. Mai nou, se confruntă cu un proces deschis cu firma care opera salubrizarea, din cauza plăților și a sumelor cerute. Drept pentru care urmează un alt episod interesant, în care, în instanță, firma se pare că va câștiga daune cominatorii plătite de primarii maramureșeni pentru întârziere sau neplăți.
Până una alta, vestea bună e că la Fărcașa ”La urnitură” se lucrează iar, ceva mai serios. Vestea proastă e că iar se acoperă urmele alunecării, semn că e vie, a mai mișcat, iar muncitorii ce fac gabioane la marginea platformei confirmă indirect grija pentru alunecare.
Cu un drum, vă reamintim trecutul, istoria depozitului. La început, când se făceau studiile, la fața locului, nu s-a adus foreză pentru a verifica la adâncime starea terenului, ci s-a săpat doar vreo 4 metri, cu un excavator. Au făcut ce-au putut după datina neaoș românească ”mere’ și-așa”, au ”făcut hârtiile” tot românește, să fie bine, și rezultatele se văd până azi…
