– dacă nu le e rușine să dea iar, nici nouă nu ne e să constatăm –
Nimeni niciodată nu a demonstrat că silicea cristalină, care se ridică de pe iazuri și halde de steril, în perioade de secetă, ar putea fi anulată cu… var. Și totuși, este a doua oară când vedem că la intrare în Strâmbu Băiuț se dă cu var pe șanțuri. De ce?
Locul e binecunoscut, inclusiv celor de la Mediu, au dat nenumărate amenzi, dar situația nu s-a schimbat și nu se schimbă. Deasupra drumului județean e un iaz, care între timp, neîntreținut, a generat o surpare în mijloc, care s-a umplut cu apă. De acolo, după ploi, curg ape uzate, canalizate pe lângă drum, trecute cu canal pe sub drumul județean și deversate…direct în râul Lăpuș! Sigur, nu este prima oară. Mai în amonte, din minele din satul Băiuț apele curg de asemenea în Lăpuș, deloc epurate sau tratate în vreun fel. Valea Lăpușului este roșie de-a lungul satului și odinioară oamenii adunau nisipul înroșit și tencuiau casele vechi, obținând acel cărămiziu, total diferit de tradiția de albastru a Țării Lăpușului și a Chioarului.
Revenind “la locul faptei”, la intrarea în comuna Băiuț, în Strâmbu, apele de mină se deversează spre Lăpuș, iar uneori, parcă la mișto, cineva merge și presară cu mâna var pe traseu, parcă pentru a fi mai vizibil traseul. Să știe Hansel și Gretel de unde/pe unde vine poluarea.
Desigur, dat fiind zona poluată, în vecinătatea ei a crescut o moară de piatră de carieră, iar mai jos, pe un loc unde odinioară era câmp plin de brânduși și lușcuțe, acum s-a îndreptat, stratul de pământ cu flori a dispărut, acolo se va construi un CAV, depozit de deșeuri voluntar. Este exact locul unde anul trecut a ieșit la drum un urs care a speriat oarecum comunitatea, deși zona e împânzită de sălbăticiuni dintotdeauna. Probabil depozitul de gunoi va deveni atracție pentru animale, în timp ce pârâiașul de steril va fi pe dos.
Într-adevăr, niciodată n-am văzut pe steril urme de animale sălbatice, nici măcar de câini, cum am văzut oriunde altundeva în natură, deși legenda spune că din cauza neinteresului omului pentru acele halde, cel puțin la Bozânta este viață, de la căprioare la mistreți și păsăret. Și nu, vorbind de timpul prezent, nu s-a ales mai nimic din acele întâlniri referitoare la punerea în siguranță a depozitelor de steril din Recea, până la venirea verii secetoase.
La fel în Băiuț și peste tot în județ. Vă reamintim că Maramureșul deține 17 iazuri de decantare, în Baia Mare, Cavnic, Borșa, Băiuț ș.a.m.d. și vreo 300 halde de steril, din care doar 74 au fost ecologizate complet.
