Aventura Lucaciștilor la Bruxelles (III)
În perioada 24-28 februarie, 28 de elevi ai Colegiului Național „Vasile Lucaciu” din Baia Mare au participat la proiectul educațional interdisciplinar „Le Parlement Europeen et la Maison de L’Histoire Europeenne de Bruxelles”, coordonat de profesoarele Daniela Sitar-Tăut, Carmen Matiaș, Radu Margareta, Valeria Bilț, derulat în centrul democrației europene, Bruxelles, dar și în fascinantul burg medieval, Bruges.
Incursiune într-un oraş aflat pe lista UNESCO, Bruges
Lumea e vastă, mai mare decât poate mintea noastră să o cuprindă, și plină de locuri spectaculoase, de oameni cu povești de viață impresionante, de culturi bogate în tradiții străvechi – toate acestea așteptând timid să ni se dezvăluie. O astfel de așezare, care nu prea „e gălăgioasă și nu dă din mâini și din picioare”, fără să caute să iasă în evidență, care e mai retrasă de fire și nu prea aglomerată, dar care ascunde o inimă de aur superbă, ce farmecă pe oricine îi trece pragul, este orașul Bruges. Iar noi, neobosiți aventurieri dornici de noi descoperiri, am pornit dis-de-dimineață, pentru a prinde trenul care urma să ne poarte spre descoperirea secretelor acestui oraș.
Drumul în sine, parcurs cu trenul, a fost o adevărată binecuvântare pentru privirile noastre. E uimitor să observi cât de frumoasă este pictată natura. Câmpiile nesfârșite, firele de iarbă mângâiate de razele blânde ale soarelui abia răsărit, fermele liniștite unde căluții își găseau adăpost și căsuțele desprinse parcă dintr-un basm completau un tablou desăvârșit în fiecare detaliu.
Incursiunea noastră în Bruges, oraș aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a început cu o vizită la Minnewaterbrug, cunoscut și sub numele de „Podul Îndrăgostiților”. Acest loc pitoresc este învăluit în numeroase legende, însă cea mai impresionantă dintre ele rămâne povestea Minnei, o tânără îndrăgostită de un războinic dintr-un trib vecin. Se spune că Minna a fugit de acasă pentru a evita o căsătorie aranjată de tatăl său. După o călătorie istovitoare prin pădure, și-a regăsit iubitul, însă, epuizată, și-a dat ultima suflare în brațele lui. În memoria ei, lacul, podul și parcul ce le înconjoară îi poartă numele. Legenda spune că cei care traversează podul împreună cu persoana iubită vor avea parte de o dragoste eternă.
Croindu-ne drum printre căsuțele mici și cochet aranjate, am ajuns la „Beguinage Ten Wijngaerde”, un complex monahal istoric înconjurat de liniște și verdeață. Margareta de Constantinopole, contesa de Flandra, a construit acest complex, care include case de locuințe și o capelă, în anul 1245. Acesta avea să servească drept loc de rugăciune și reculegere pentru Beguine. Ele nu erau călugărițe în sensul tradițional, ci femei evlavioase care trăiau în comunități religioase, dar fără a depune jurămintele monahale stricte. Se dedicau rugăciunii, muncii caritabile și educației. După dispariția beguinajului ca instituție, în 1927, comunitatea a fost preluată de măicuțele benedictine, care continuă să păstreze atmosfera de reculegere și spiritualitate a acestui loc istoric. Capela beguinajului, construită în aceeași perioadă și refăcută în stil baroc în secolul al XVII-lea, este un adevărat sanctuar al păcii. Interiorul său simplu, dar elegant, te îndeamnă la reflecție, iar vitraliile filtrând lumina într-un joc delicat de culori sporesc sentimentul de liniște profundă. Fiecare colț al capelei pare să șoptească povești din alte vremuri, iar parfumul discret al lumânărilor completează această atmosferă sacrală.
Pe urmele lui Michelangelo
Pentru că acest orășel este plin de surprize, după o mică pauză în care am savurat fiecare câte un ceai sau o ciocolată caldă, am mers pe urmele lui Michelangelo, pentru a-i vedea faimoasa sculptură, Fecioara cu Pruncul, adăpostită în Biserica Maicii Domnului din Bruges. Această impunătoare biserică gotică, construită între secolele XIII și XV, se remarcă prin turnul său din cărămidă de 115 metri, unul dintre cele mai înalte din lume. Interiorul său adăpostește o colecție impresionantă de opere de artă și mormintele sculptate ale Mariei de Burgundia și a lui Carol Temerarul. Însă adevărata bijuterie a bisericii este Fecioara cu Pruncul, una dintre puținele sculpturi ale lui Michelangelo aflate în afara Italiei. Realizată în marmură albă în jurul anului 1501-1504, statuia o înfățișează pe Fecioara Maria cu o expresie blândă, dar distantă, ținându-l pe pruncul Iisus, care pare gata să se desprindă din brațele ei. Spre deosebire de alte reprezentări ale Fecioarei, aici Michelangelo a surprins un moment de grație și melancolie, dând operei sale o emoție aparte. Michelangelo a spus: „Poţi să cumperi timpul meu, dar nu îmi poţi cumpăra mintea.” O reflecție profundă asupra cunoașterii, care nu poate fi cumpărată, ci doar descoperită și cultivată.
Grupul… împărţit în două direcţii
Pentru că fiecare dintre noi are curiozități diferite, grupul nostru s-a despărțit în două direcții. O parte dintre noi a mers la Saint John’s Hospital, unul dintre cele mai vechi spitale din Europa, fondat în secolul al XII-lea. Acesta nu era doar un loc de îngrijire pentru bolnavi, ci și un centru important de cercetare și inovație medicală. Astăzi, clădirea istorică găzduiește un muzeu impresionant, unde pot fi admirate instrumente medicale vechi, manuscrise și opere de artă religioasă, inclusiv lucrări ale lui Hans Memling. Cealaltă parte a grupului a ales Body Worlds Vital – Bruges, o expoziție captivantă care explorează complexitatea corpului uman. Printr-o serie de exponate plastinate, am descoperit cât de fascinantă este anatomia umană, cum funcționează organele și cum stilul de viață influențează sănătatea. A fost o experiență revelatoare, care ne-a făcut să apreciem și mai mult miracolul corpului uman. Indiferent de traseul ales, fiecare dintre noi a învățat ceva nou, iar această zi ne-a reamintit că adevărata cunoaștere vine din curiozitate și explorare. După această incursiune în istorie și știință, am ajuns și în punctul central al Bruges-ului, adevăratul simbol al orașului, unde istoria, arhitectura și atmosfera vibrantă se îmbină perfect, Grote Markt. Dominând piața, Turnul Belfry, veghează asupra orașului încă din Evul Mediu iar în partea de est a pieței se află Provinciaal Hof, o clădire neogotică impunătoare care a fost sediul guvernului provincial al Flandrei de Vest. În apropiere, vechile hale ale breslelor stau mărturie pentru prosperitatea negustorilor care au transformat Bruges într-unul dintre cele mai importante centre comerciale ale Europei medievale.
În vizită la Muzeul Ciocolatei
Pentru a ne bucura pe deplin de frumusețea arhitecturală și de atmosfera unică a Pieței Markt, am făcut o mică pauză de masă, savurând preparate locale. După ce ne-am răsfățat papilele gustative, am continuat explorarea orașului și am ajuns la Bonne-Chière Mill, una dintre morile de vânt istorice ale Bruges-ului. Aceasta se află pe moment de grație și melancolie, dând operei sale o emoție aparte, vechile ziduri de apărare ale orașului, o locație ce oferă o priveliște încântătoare asupra peisajului din jur. Și totuși, curiozitatea noastră continua să crească, așa că, pentru a o satisface, am făcut o oprire la Muzeul Ciocolatei. Aici, într-un cadru interactiv, am descoperit istoria fascinantă a acestui desert, începând cu originile plantei de cacao și procesul prin care aceasta este transformată în ciocolată. Am aflat despre cum cacaoa a fost utilizată de civilizațiile antice, cum a evoluat în diverse culturi și perioade istorice și cum a ajuns să devină un ingredient esențial în gastronomia mondială. La final, am asistat la o demonstrație fascinantă despre prepararea pralinelor și desigur, nu am plecat fără a degusta aceste mici capodopere dulci. Iar pentru că v-am mai spus că Bruges este un oraș plin de surprize, ne-a surprins, la ieșirea din muzeu, cu o ploaie torențială. Dar, chiar și așa, am ales să trăim această experiență ca pe o amintire de neuitat, poate nu tocmai plăcută, dar cu siguranță memorabilă. Ne-am văzut mergând, uzi leoarcă, spre gară, de unde am luat trenul înapoi spre Bruxelles.
Călătoria de întoarcere a fost nostalgică, parcă niciunul dintre noi nu voia să părăsească Bruges-ul. Fiecare dintre noi rememora momentele favorite ale zilei, iar orașul părea să rămână viu în mintea noastră. Și pentru că totul se termină cu bine, am ajuns înapoi la hotel, unde, obosiți, dar fericiți, am adormit cu gândul la tot ce am trăit. (va urma)
Analucia Maria Brezoczki
