În lumina tuturor noilor evenimente…întreb: Da’ eu totuşi cu cine votez? A început depunerea candidaturilor şi se perindă feţe şi nume mult prea cunoscute, mult prea obosite. În ce priveşte subiectul zilei, candidatura respinsă, vă dau în scris că aseară s-a băut şampanie nu în dreapta eşicherului politic, ci acasă la Georgel, Victoraş, Diănuţa. Clar.
Dar ce candidaturi ni se arată în faţa ochilor? Cu ce argumente? Deocamdată, prima impresie pe care o am e că nu mai au partidele bani şi nu-şi mai permit un amărât de creativ, fie el din zona de publicitate, să-i dea nişte idei. Parcă fiecare candidat face/zice fix ce-i trece prin cap, fără ca cineva să vadă, să treacă prin alt filtru. Candidata partidului tânăr, cel proeuropean, ne cere să ţinem cu toţii Postul Paştelui? Da’ ce treabă ai tu cu postul nostru? Poate vrem să postim după… Alt candidat, cel trezit după 10 ani precum Frumoasa din pădurea adormită, depune candidatura cu mesajul „E straniu, dar necesar. Am trăit şi am făcut istorie”. Zău aşa… ceva mai multă modestie dacă se poate. Oricum, nu în ultimii zece ani ai făcut-o, poate doar erai. Tot el trimite vorbă, ca viitor preşedinte, primarilor… că nu vor mai primi niciun leu până nu rezolvă problema toaletelor din şcoli. Preşedintele taie banii primăriilor…semn că habar nu are cine/ce/cum. Alţi candidaţi? Ne ameninţă Gigi Becali c-ar vrea şi el, adună şi el voturi, oi, nu e clar. Primarul Bucureştiului a intrat în cursă fără prea mare susţinere. Daniel Funeriu, ca independent, va lua locul candidatului decent, al lui Cristian Diaconescu de data trecută, probabil cu la fel de mare procent. Victor Ponta, cel care ba a plecat, ba a venit la PSD, încearcă să ia voturile suveraniste, spre disperarea celor dinainte. Probabil vor reveni asupra candidaturii atât George Simion, cât şi Diana Şoşoacă, ba îi concurează şi nu-foarte jurnalista Anca Alexandrescu. Lavinia Şandru va candida aparent din partea Antenei 3. Mai sunt câţiva, Ion Popa, Maria Marcu, Cristian Sima, Teodor Niţulescu. În cap de listă până mai alaltăieri, ca cireaşă pe tort, Călin Georgescu, cel respins de Biroul Electoral.
Şi dacă vă interesează părerea autorului despre situaţie, v-o spunem. Ori i-aş fi spus Pa în clipa în care a făcut salutul nazist, ori îl lăsam să candideze. El trebuia înfrânt în luptă dreaptă, voiniceşte, ca Prâslea cu zmeul. Ba nu aşa. Ca Harap Alb cu Omul Roş (da, dom’le, blugii ăia…) şi cu Omul Spân (cel ce dădea mai ieri semnale de răzmeriţă, el în Dubai, proştii doar în dubă). Sigur, Harap Alb fiind Poporul cel ancorat în prezent şi cu ochii la viitor, Românul european al secolului 21 mileniul III, nu cel cu ochii la un trecut măreţ, dar discutabil. Da, în condiţiile date, basmul suferă mici modificări, aici Omul Roş cu Omul Spân sunt secondaţi ba de Marele Urs(S) vecin, ba de bizonul MAGA. Cum ar suna…Make Romania Great Again? Dincolo, la fel, Harap alb susţinut de…ce are…de Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă. Asta avem, cu asta defilăm! Să nu uităm calul, cel care pare singurul decent din peisaj, poate chiar el e Poporul român ăla de bună-credinţă, nu Harap Alb. Atâta că ne revine în minte varianta basmului expusă absolut superb de Divertis în anii 90. La final, fata de împărat se dădu de trei ori peste cap şi se transformă în Casa Poporului, iar calul se dădu de trei ori peste cap şi ameţi îngrozitor. Ş-am încălecat p’o şa şi v-am spus povestea iac-aşa!(…şi totuşi, eu cu cine votez?)
