A treia generaţie de meşteri la lucru
După pierderea lui Dumitru Pop, aveam emoţii că se pierde meşteşugul crucilor vesele, deşi apucase să ne prezinte ginerele, care, culmea, vine chiar din familia lui Stan Ioan Pătraş, chiar purtând exact acelaşi nume, Stan Ioan! Emoţia s-a pierdut, l-am găsit în atelier, meşterind, ba nu orice, ci restaurând trei cruci mai vechi. Şi ca să vezi cât e de mică lumea, cea de pe masa de lucru era a…tatălui unui fost primar de Sighet şi cunoscut silvic, Horia Scubli!
“Am preluat eu meşteşugul, am grad de rudenie cu Ioan Stan Pătraş. Merge treaba, la început a fost mai greu că socrul a plecat brusc, a fost un pic mai greu, n-am apucat să învăţ chiar totul. Am învăţat pe parcurs. Am aproximativ 30 de cruci făcute de mine, din 2020. Cam zece cruci pe an. Da, mai sunt cereri de cruci şi de prin alte zone. Am una în Polonia, una în Anglia, anul trecut. Apoi în ţară, destule. Una pentru o familie de adventişti, fără semnul crucii. Au venit, au văzut cum renovam o cruce, au vrut şi ei una. Uite, tocmai renovez cruci vechi, pe timp de iarnă nu se pun cruci noi în cimitir, din cauza lucrului cu betonul. Din primăvară, încep. Deja sunt comenzi. Am încercat să fac şi artizanat, dar nu prea mai am timp.
Nu am eu de împărţit nimic cu cei ce fac artizanat. Eu am moştenit de la socru meşteşugul, nu războaiele. Încerc să-i păstrez vie memoria, dar altfel fiecare face ce vrea. Crucile de piatră vesele sunt foarte vechi, mai sunt câteva în cimitirul vechi. El, Stan Pătraş, a făcut prima cruce în lemn în 1935. Dar eu încerc să continui datina, altfel se pierde. Nu-s eu foarte bătrân, dar văd că nu prea au tinerii atracţie. Nici răbdare. Nu mai sunt şcoli de meserii. Mi-ar plăcea să vină copii, am chemat şi eu de la şcoală să îi aducă, la Şcoala altfel, Şcoala verde, să vină, poate are careva tragere de inimă”, ne spune meşterul de cruci Stan Ioan. Cel de-al treilea meşter din linia sculptorilor de cruci vesele. Şi am răsuflat uşuraţi, meşteşugul merge mai departe, e viu.
