Poate c-ar trebui să punem Uniunii Europene, cu ocazia primei întâlniri, imnul nostru. ”Acum ori niciodată/ Croiește-ți altă soartă? La care să se-nchine/Și cruzii tăi dușmani!” Râdeți? Noi nu. Și nici ei n-ar trebui. Dacă Europa a greșit vreun moment, a fost trăind din trecutul glorios, al marilor puteri, al coloniștilor de odinioară. Fost-ai, bade!
Acum, Europa este pusă în fața unei situații de genul dilemei cu Lupul, capra și varza. Mai marii Europei tre’ să nu se considere ”mai egali” față de cei mici, ca să nu se trezească varză. Exemplul Ungariei fățișe pro SUA și Rusia și antieuropene (mai puțin fondurile, alea le plac) e evident. Buturuga mică răstoarnă carul mare, ori mai sunt buturugi destule… Cert e că Europa a stat sigură pe ea, ca putere economică, în timp ce alții conspirau. Brexitul e un exemplu. Puterile de dreapta sau socialiste din Italia, Olanda, Austria, Cehia o dovedesc. Acum însă nu mai e cale de mijloc. SUA, prin liderii ei de azi, se dovedește efectiv mercantilă, cu atitudine bișnițaro-valutistă fără scrupule. ”Europa s-a comportat atâââât de urât cu noi…”, se lamenta Marele Portocaliu. Când asta? Când a cumpărat la bax gazele de șist americane renunțând la cele ieftine rusești? Când a acceptat unități militare americane unde și-au dorit, ca să se impună? Păi hai să procedăm altfel!
Hai să facă Europa un efort și să-și asume slăbiciunea militară, vreme de câțiva ani, când știm că oricum Rusia e îndeajuns de slăbită să mai atace pe cineva vreun cincinal. Și să aibă tehnica, nu mai are oamenii. Hai să facem o armată serioasă, profesionistă, nu mare dar coerentă. Hai să punem tinerii să facă 4-6 luni de armată, pe felii, să învețe să-și apere râul, ramul, brânza, mânzul, miezul. Și între timp, să transmitem spre SUA tradiționalul ”Yankees, go home!” Să vedem cât de bine se vor simți să își știe coasta estică total descoperită.
Apoi, Europa să-și amintească faptul că e a doua/a treia putere economică a Lumii, da? Cum ar fi să facem galeș cu ochiul Canadei, pentru gaze de șist. Cum ar fi să aducem fructele exotice din America de Sud, nu prin American Fruit Company. După ce se termină războiul din vecini, cum s-o termina, cum ar fi să cumpărăm iar gaze și petrol ieftin de la ruși? Cum ar fi ca statele europene să înceapă înarmarea, după putință, dar cu armament european? Că e de unde, e performant și mai puțin scump. E drept, vine fără ”garanții de securitate”, dar uite cum arată garanțiile… vine-o mână de băieți care vor să facă istorie, dar mai ales comerț, ba să își și arate mușchii și se șterge tot, toată cooperarea. Dar să mergem chiar mai departe. Ce oprește Europa să facă o mare conferință economică, un forum, în care să mimeze sau chiar să negocieze schimburi comerciale masive cu China și cu tigrii asiatici? Cine ar sta pe margine și și-ar roade unghiile portocalii înciudați?
Altfel spus, să ne iertați expresia, Europa nu e conștientă că este o putere. Că are o mulțime de pârghii, economice și strategice. ”Bătrânul continent” are nu doar istorie. Are nevoie însă de ceva ce greșit e atribuit partidelor „suveraniste”. E ceea ce DEX definește ca „Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini”. Dacă nu, revenim cu pilda lui Anton Pann, cu problema de logică, dacă tot ne acuză unii – alții că suntem analfabeți funcțional.
”Un om, ducând la târg un lup, o capră şi o varză ajunge în dreptul unui râu pe care trebuie să-l treacă peste o punte îngustă. Cum va proceda el, ştiind că: lupul mănâncă capra şi capra mănâncă varza; omul nu poate să-i treacă pe toţi o dată şi nici câte doi?”. În care lupul nu e lup, ci URS(S), capra e portocalie și varza e de Bruxelles…
