În democrațiile lovite de crizele economice și politice, cele morale nu pot fi evitate. S-a înmulțit numărul cetățenilor proveniți din toate categoriile sociale, hotărâți să încalce principiile ce stau la baza moralității. Formă a conștiinței sociale, ce stabilește relația dintre cetățeni, respectiv între ei, societate și autorități.
Deși în regimul trecut, am trăit ani buni, nu-mi amintesc ca instituțiile de forță ale statului, miliția și justiția, să se plângă că sunt sufocate de mulțimea dosarelor penale. Atunci sintagma „Legea-i lege, nu-i tocmeală și nimeni nu este mai presus de lege” a fost eficientă și operativă. Societatea în care poliția și justiția devin instituții excesiv de curtate, imoralitatea scapă de sub control. Românii sunt cotați ca un popor pașnic, uneori prea liniștit și adormit. Degeaba, indivizi din mediile sociale vulnerabile și sărace ale societății se dedau la jafuri, comit acte de violență și agresiune fizică, soldate adesea cu pierderi de vieți omenești. Până și protestele din stradă, îndreptate împotriva unor instituții, în final, devin agresive și violente. O parte din tinerii certați cu munca și regulile de conviețuire socială vor distracție pe banii părinților, iar unii cad în patima drogurilor și a rețelor de socializare, bune de sucit mințile. Am auzit că, mai nou, se droghează și olimpicii, prilej pentru MEC de organizare a olimpiadei drogaților. În școli, violența verbală și fizică atinge cote alarmante, fenomene la care autoritățile și părinții asistă neputincioși fără să știe ce au de făcut. Semn că de România educată a lui Iohannis s-a ales praful. Democrația tolerantă și libertină a desființat școlile de corecție, din alte vremuri, unde instinctele primare ale tinerilor recalcitranți puteau fi temperate sau reduse la tăcere. Din motive bazate pe frustrări personale, imoralitatea poate fi înțeleasă numai în cazul persoanelor mai puțin educate și instruite. De altfel, gesturile de agresiune și violență sunt prezente inclusiv în democrațiile mai așezate și funcționale. Numai că statutul imoralității politicienilor, total deosebit față de al cetățenilor obișnuiți cuprinde o ecuație cu o mulțime de gesturi cunoscute de opinia publică. În mediul politic, în locul trăsăturilor de comportament necesare și obligatorii pentru politicieni precum: cinstea, onoarea, demnitatea, asumarea greșelilor, s-au instalat forme ale imoralității: corupția, minciuna, hoția, șantajul, atacul la persoană, trădarea etc. Opinia publică are motive să fie nemulțumită de atitudinea politicienilor situați la toate nivelurile societății. Dintre foștii președinți, de imoralitate sunt acuzați Băsescu și Iohannis. În condiții misterioase, primul a vândut flota, al doilea la Sibiu, în aceleași condiții, a achiziționat case, iar pe bani publici a devenit cel dintâi turist al neamului. În topul partidelor care au tolerat corupția, formă clasică de imoralitate, se situează PSD. Primari, președinți de CJ, miniștri, după ce și-au făcut plinul, de teama că vor ajunge după gratii, au încercat să fugă peste hotare. Fostul ministru al sănătății, S. Oprescu, simultan director la trei spitale, a reușit și din Italia le râde în nas autorităților. De imoralitate legalizată sunt acuzate toate instituțiile ai căror angajați beneficiază de pensii speciale, absolut nemeritate, o sfidare la adresa întregului popor. Imorale sunt deciziile de pensionare premature ale angajaților din justiție, poliție și armată veșnic nemulțumiți de salariile și pensiile oferite de stat. În justiție, moralitatea este cauzată de faptul că instituția depinde de factorul politic, iar legile sunt făcute ca să poată fi interpretate după bunul plac al judecătorilor. Din întreaga justiție, cea mai detestată rămâne CCR, care acționează la comenzi politice și trăiește bine pe spinarea poporului. Acolo nu mai este vorba de imoralitate, ci de nesimțire și obrăznicie ieșite din comun. Trădarea este o formă de imoralitate ce vizează ca din interes membrii unui partid să treacă dintr-o tabără în alta, fără remușcări și resentimente. Imoralitate curat-murdară este și promovarea în parlamentul din țară și european a persoanelor cu bani, dar analfabete funcțional, care probabil habar nu au cu cine se învecinează România, că de cunoașterea istoriei nu poate fi vorba. Imorali sunt și primarii care și-au trădat electoratul, au fugit în Parlament, iar cel puțin doi vor să ajungă președinți. Starea de nervozitate a poporului este consecința guvernărilor defectuoase, realizate de toate partidele aflate la putere în anii democrației. Logic este ca pe politicieni responsabilitatea funcției să-i oblige ca în viața publică și privată să-și impună restricții, să fie cumpătați, echilibrați, să lase la o parte grandomania, orgoliile și beția puterii. Oricum, România nu este un stat de drept, iar românii trăiesc într-o democrație haotică și o societate divizată. La care, din păcate, contribuie și o parte din mass-media specializată în manipularea și dezinformarea unui popor ce înțelege prea puțin din cele întâmplate în țară.
Prof. Vasile ILUȚ
