Când se deschide fereastra spre luna februarie, îl văd, pe unde ar fi, pe artistul care și-a marcat epoca, profundul răzvrătit Mihai Olos. Dicționarele îl prezintă ca pe un artist plastic român, integrând în opera sa elemente de experiment, desen, pictură, sculptură, artă digitală. A fost perceput ca o legendă vie, o figură universalistă, cu adânci rădăcini în spiritul Maramureșului. Universul dinamic de forme a fost numit OLOSPOLIS. Mihai Olos este printre puținii artiști care au asimilat creator experiența artistică a lui Brâncuși. A instituit un univers complet nou de înțelegere a relației dintre cultura materială țărănească și cea vizuală contemporană. El a imaginat fascinanta utopie a Orașului Universal.
Luna februarie din acest an marchează două evenimente din biografia marelui artist. S-a născut în 26 februarie 1940, în Ariniș, deci ar fi împlinit 85 de ani și s-a stins din viață în 22 februarie, acum zece ani, în Germania. Sugerez spațiului Nordului, și oamenilor care-i poartă amintirea și fascinanta expresie artistică a artei sale, să recapituleze gesturile unice din aventura operei sale. Cei care l-am cunoscut putem depune mărturie că el merită cu prisosință o statuie de cuvinte. Și nu numai. Avem argumente nenumărate. Inteligent, cultivat, cu har unic în mirarea lumii, un dibaci mânuitor al cuvintelor limbii române, el a simțit profund care este legătura pământului cu Cerul.
Apoi ne-a învățat care-i rostul zborului. Deși uneori putea avea soarta lui Icar, nu s-a lăsat învins. Mihai Olos a avut intuiția să gândească la noua ordine arhitecturală a lumii, pornind de la tradiția milenară a neamului nostru de meșteri constructori ai lemnului. El m-a învățat uimirea și prețuirea pentru anonimii ziditori de biserici maramureșene. Filosoful Constantin Noica, pe a cărui operă teoretică se reazimă arta lui Olos, și-a exprimat bucuria că, după Henry Coandă, mai este un român care a atacat construcția lumii. Rostirile lui Noica în cuvânt sunt aceleași pe care le-a încercat Mihai în lemn, sau alte materiale.
Coandă a închipuit un megalopolis, Olos visa la Orașul Universal. A fost arhitectul lui în miniatură. Structura plastică a preluat-o cu inteligență din șterguri, covoare, îmbinările grinzilor de lemn, suporturi limpezi pentru o construcție cosmică. Orașul Universal, îmi spunea Mihai într-un interviu, l-a visat în noaptea morții lui Le Corbussier. Cetatea ideală visată de când lumea. Exagerarea este prima lege a artei, spunea Nichita. Mihai Olos este primul artist care a pornit în căutarea Maramureșului interior. Îmi aduc aminte de o expoziție a artistului de la Muzeul Maramureșului din Sighetul Marmației, unde a expus lucrările sale, nesemnate, printre ale meșterilor țărani, pentru a dovedi de unde a pornit și unde se poate ajunge.
Iar Mihai Olos a ajuns cu pilda artei sale până aproape de Brâncuși, venind din misterul fusului maramureșean, cu țurgalăi. Mihai a încercat să îmbrățișeze necuprinsul și să priceapă neînțelesul. Aici l-am apropiat de Nichita Stănescu. Cu marele poet, Mihai a avut întâlniri memorabile. La Sighetul Marmației și la Desești. În Baia Mare, Nichita a fost oaspetele atelierului lui Mihai. La București, Nichita, în ultimul an al vieții, i-a vernisat expoziția „Mătrăguna”, la Muzeul Literaturii Române, păstorit pe atunci de bunul meu profesor, AL. Oprea, eminescolog de prestigiu.
Ca pictor, sculptor, poet, cântăreț, arhitect de idei, Mihai Olos rămâne Omul Lumii, de jos până sus. De la horile de noapte din casa unui gospodar din Maramureș, până la utopia Orașului Universal. Ori la fascinantele experiențe cu artistul german Joseph Beuys. La Documenta 6, din Kassel, a susținut, în cadrul Universității Libere, o serie de conferințe, demonstrații despre valorile plastice și simbolice ale artei populare maramureșene. Cu Mihai Olos nu eram atât de singuri. El ne-a deslușit multe din înțelesurile spirituale ale lumii noastre din Nord.
În această lună astrele s-au aliniat pentru bucurii și tristeți. Este luna februarie 2025. Se împlinesc 85 de ani de la naștere și zece ani de la trecerea lui în Orașul Universal. Atâta să nu uitați! Că arta lui Mihai Olos este pilda unui mare artist născut în Maramureș! Care a trezit interesul unor înțelepți din timpul imediat trecut. Nu trebuie uitată călătoria de cunoaștere cu Noica prin Maramureș. Când au ajuns la Desești, au fost găzduiți de familia profesorului Andrei Făt. Colegul meu de clasă din sat și prieten de-o viață, Andrei mi-a spus că Noica s-ar fi interesat de posibilitatea de a-și cumpăra o casă la Desești. Așa s-ar fi scris Jurnalul de la Desești, nu de la Păltiniș. Nu a fost să fie.
Mihai Olos regreta că nu a devenit Noica locuitor al Maramureșului. Dar a rămas el, Mihai Olos, un om al lumii artistice. Nu uitați! Mihai Olos este omul lunii februarie, în acest an. S-a născut în 26 februarie și s-a mutat în Orașul Universal, în 22 februarie.
