Către sfîrşitul lunii iunie 2016, foşti absolvenţi ai Şcolii medii tehnice de minereuri din Baia Mare, promoţia 1955, după 61 de ani, au avut o „întâlnire de suflet”, depănînd amintiri din viaţa de elev, despre unii dintre distinşii lor profesori, dintre care mai este în viaţă Olga Crişan, care în 17 iulie 2016 a marcat 99 de ani de viaţă.
Prea puţini dintre foştii elevi, ca şi dintre băimăreni îşi amintesc, în astfel de momente de neuitat, cine a pus piatra fundamentală la temelia edificiului, cine a ctitorit astfel de instituţii de învăţământ cu profil minier, geologic, metalurgic.
Într-un volum de „documente revelatorii” au fost publicate în 1999 Amintirile politice ale lui Valeriu Pop, pe care marele Nicolae Iorga l-a prezentat reginei Maria, în 10 mai 1932, care dorea să-l cunoască, astfel: „Pop este CEL MAI DEŞTEPT BĂRBAT PE CARE L-A NĂSCUT ARDEALUL”!
Valeriu Pop a văzut lumina zilei în 26 august 1892 în Buduş (jud. Someş), într-o familie de greco-catolici. Un frate de-al lui, Iulian, avocat, după Unirea din 1918 a fost întîiul primar român al Clujului. Lui Valeriu i-a fost dascăl Gavril Chindriş din Ieudul Maramureşului. Ca licean şi student şi-a petrecut multe vacanţe la neamuri din Baia Mare, Cupşeni, în Lăpuş („petrecerile cu dans din Lăpuş la 2 august în fiecare vară”, scrie în amintiri), în Copalnic Mănăştur. A fost licenţiat şi doctor în drept al Facultăţii de drept a Universităţii clujene. A participat la jubileul de 50 de ani al ASTREI la Blaj, unde i-a cunoscut pe Iorga, Caragiale, Coşbuc, mitropolitul Victor Mihalyi de Apşa. „Serbările jubiliare – scrie el în amintiri – produc o mare impresie la unguri”, acolo fiind „întregul Ardeal românesc”. A fost concentrat în armata austro-ungară, luptînd pe frontul din Galiţia şi Italia. L-a cunoscut şi pe părintele Vasile Lucaciu, care vorbea „Nu numai despre România Mare, ci şi România Nouă”! Valeriu Pop s-a căsătorit la Bistriţa, la nunta lui luînd parte şi principele (viitorul rege) Carol II, sub regimul carlist bistriţeanul Pop fiind numit ministru al Ardealului, ministru al Justiţiei şi în alte înalte demnităţi. A participat la negocierile de la Turnu Severin şi la Viena, unde s-a impus odiosul Diktat în 30 august 1940.
Valeriu Pop a fost autorul Statutelor Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (AGRU), participînd la adunările şi congresele acesteia la Satu Mare şi Sighet. Unde vede o „manifestaţie religioasă-morală-naţională FOARTE IMPUNĂTOARE”!
A făcut dese vizite – ca ministru al Ardealului şi Justiţiei – în Sătmar şi Maramureş, soldate cu ajutoare concrete. În Sătmar – din care făcea parte şi zona Baia Mare – a dispus înzestrarea comunelor cu păşuni şi păduri comunale, împroprietărirea a 20 de comune cu peste 2.000 hectare. În zona Baia Mare – scria el – „înfiinţarea a numeroase dispensare cu băi, NOUA CLĂDIRE DE CONDUCTORI TEHNICI, refacerea drumurilor, construcţia de poduri, de cămine culturale etc.” Susţine „modificarea privilegiată pentru SOCIETĂŢILE ROMÂNEŞTI faţă de capitalul străin, crearea de ţinuturi miniere pentru exploatare” – (între care Baia Mare, Cavnic).
Într-o altă însemnare, Valeriu Pop menţionează: „Punerea pietrei FUNDAMENTALE A CLĂDIRII ŞCOLII DE SUBINGINERI ŞI CONDUCTORI TEHNICI LA BAIA MARE” (la plecarea guvernului Tătărescu, din care făcea parte, clădirea era gata de roşu şi fondurile pentru terminarea construcţiei asigurate) (p. 231 din Amintirile politice).
Întrucît refuzase intrarea în PNŢ, raporturile lui V. Pop cu Iuliu Maniu au fost mereu încordate, deşi l-a apărat cu fermitate în „afacerea Skoda” (cu armament).
După 23 august 1944, el a fost arestat în 12 septembrie 1944 „pentru arbitrajul de la Viena, la propunerea şi stăruinţa lui Iuliu Maniu”. Avram Bunaciu, preşedintele Tribunalului Poporului, care a constatat că „nu pot fi învinuit cu nimic”, i-a spus că „sunt victima răzbunării lui Maniu”! (Drama vieţii lui este legată de Maramureş, fiind întemniţat, între mai 1950 – iulie 1955 la Sighet, fiind apoi în lotul „celor 23 deţinuţi” puşi în libertate pentru că nu li s-a găsit nicio vină! (p. 235). În 1957 a decedat.
„Ceea ce am făcut, nu am făcut în vederea unor mulţumiri sau recunoştinţe. Am activat pentru că aşa mi-a dictat dragostea de neam şi conştiinţa de român”. Acesta a fost crezul de mare patriot al celui care a pus „piatra fundamentală” a şcolii de subingineri şi conductori tehnici din Baia Mare, transformată în 1948 în şcoală minieră, pe care au frecventat-o şi absolvenţii din 1955 de la întîlnirea din iunie 2016, pe care au slujit-o cu dragoste şi răspundere zeci de profesori, între care şi Olga Crişan, iată, ajunsă la venerabila vîrstă de 99 de ani!
O clădire cu o bogată istorie, care acum, sub iresponsabila gestiune a ministerului de resort şi a REMIN Baia Mare, se află „închisă” de peste un deceniu, fiind privită cu „spatele” îndurerat al Minerului din statuie!
Aşadar, Valeriu Pop a fost nu numai ministrul Ardealului, ci şi un ministru care a ctitorit edificii în Baia Mare. Merită ca numele său să fie pomenit din cînd în cînd în istoria urbei!
