Cele două crize politice au apărut în urma eșecului alegerilor prezidențiale și a rezultatelor de la parlamentare. Percepția corectă a evenimentelor necesită câteva precizări.
La alegeri a luat parte electoratul român din țară și diasporă, nu au votat contra cost influencerii putiniști, trumpiști și nici soroșiști. Cei care au mers la vot cu mânuța lor au introdus buletinul în urnă. Fără să aibă legătură cu neomarxismul promovat artificial de globaliști, alegerile s-au bazat pe un principiu lansat la începutul secolului XX de adevărații marxiști. Necunoscut generațiilor tinere, conceptul spune că, în societate, după acumulări cantitative au loc salturi calitative, ce deschid națiunii noi direcții de evoluție. Prin mijloace pașnice, se produc cu ocazia alegerilor libere, iar cele violente presupun lovituri de stat, revoluții, războaie. Iată că, nici după 35 de ani, nu a fost definit cu exactitate statutul evenimentelor din decembrie 1989. Ce a fost revoluție sau lovitură de stat? În cazul alegerilor recente, acumulările s-au identificat cu un vechi conflict apărut în primii ani ai democrației între societate și clasa politică. În speranța că alternanța la putere va aduce bunăstare, dreptate și echitate socială, de fiecare dată conflictul a fost aplanat cu ocazia alegerilor, îndeosebi a celor parlamentare. Degeaba, de la o legislatură la alta, conflictul s-a extins, s-a maturizat și la recentele alegeri a răbufnit sub forma votului antisistem aplicat ca o corecție alianței PSD și PNL, aflată la putere. Din cauza scorurilor modeste obținute la parlamentare și a scoaterii lui Ciolacu și Ciucă din competiția prezidențialelor, cele două partide au pierdut un număr însemnat de parlamentari. Numai că regula procentelor și frica altor partide de ce va urma la anul le obligă să rămână la guvernare. Eu cred că pentru cele două crize politice și imaturitatea democrației, din ecuația vinovăției face parte și poporul. Care, prin deciziile luate, nu întotdeauna are dreptate. Electoratul a știut că poziția dobândită de un partid pe scena politică după alegeri depinde de numărul alegătorilor participanți la urne. Într-o aritmetică simplă, votul dat de 50 sau 100 de alegători în beneficiul unui partid are altă greutate. În ideea că, la numărătoarea finală, fiecare vot contează până în preziua alegerilor, liderii partidelor i-au îndemnat pe alegători să meargă la urne să voteze după cum cred de cuviință. Mesajul nu a fost recepționat de urechea a 48% din alegători, astfel că procentul participării la urne de 52% a fost identic cu cel de la prezidențiale. S-a votat cu nepăsare, fenomen ce a demolat optimismul analiștilor politici, previziunile sondajelor de opinie și a confirmat că la prezidențiale sancționarea lui Ciolacu și Ciucă a fost inutilă. Chiar dacă avem motive de nemulțumire față de prestația politicienilor, problema votului antisistem nu se rezolvă stând acasă la televizor. O prezență masivă la urne ar fi consolidat sau modificat configurația noului parlament și guvern. Nu era exclus ca un partid proeuropean sau suveranist să întrunească o majoritate parlamentară de cel puțin 51%, încât să poată forma singur guvernul. Partidele proeuropene și suveraniste au probleme cu percepția realităților din societate. Primele afișează apartenența, dar în sectoarele vitale ale societății nu adoptă măsuri reformiste și funcționale ca în țările UE. În sănătate, educație, justiție, nimic nu s-a schimbat. La rândul lor, suveraniștii uită că intrarea României în UE s-a făcut condiționat, cam în genunchi, nu în poziția verticală. România are nevoie de UE, dar și reciproca rămâne valabilă. Revenind la alegeri, istoria confirmă că pluripartitismul nelimitat, alianțele politice și guvernele născute cu forcepsul erodează democrația și încetinesc evoluția societății spre progres. La fenotipul (arătarea) noului Parlament nu vreau să mă gândesc: circari, scandalagii, măscărici și analfabeți fără număr. Unele doamne și domnișoare, în loc să gândească legi, mai bine s-ar apuca de videochat. Indiferent de coloratură, noul Guvern va fi de sacrificiu. Câtă vreme economia nu merge și trăim pe datorie, alegeri anticipate pot fi organizate lunar, iar haosul, scandalurile din politică vor renaște din propria cenușă. Prin urmare, acumulările cantitative nu vor duce la salturi calitative, așteptate de la recentele alegeri. Anul viitor, criza economică va bate la ușă, dar nu și pentru aleșii vechi și noi din structurile statului. Ar mai fi multe de spus, dar vin colindătorii și trebuie așteptați cum se cuvine. Sărbători liniștite, beți mâncați și vă bucurați! Că la anul care vine nu se știe, va fi rău sau va fi bine.
prof. Vasile ILUȚ