Se pare că spiritul, cu vocația întemeierii ideilor de durată, prinde curaj și în această vreme controversată, care ne pune pe gânduri. La Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Maramureșene, de la Vișeu de Sus, am participat la mai multe întâlniri ale celor care cred că istoria este o redută a viitorului. Ctitoria poartă efortul lui Ion și Livia Piso-Filipașcu. Ei au ridicat un sediu în care, o parte a istoriei Maramureșului, se poate oglindi cu limpezime. Ion Piso are o impresionantă biografie muzicală. Este unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, cu peste 200 de turnee internaționale; a concertat pe mari scene europene și americane, a fost prim-solist al Operei Române din Cluj-Napoca, al Operei Române din București și al Metropolitan Opera din New York. A fost director al Operei Române din Cluj-Napoca și director al Operei de Stat din Oldenburg (Germania).
Livia Piso a fost o celebră scenografă și pictoriță de renume european. Mai puțin cunoscută în România, deoarece deplina maturitate creatoare și-a desfășurat-o în Germania și Italia. A făcut decorurile și costumele a peste 100 de spectacole. Dar a stat sub semnul extremei modestii, izvorâtă din natura ei sensibilă și profundă și a educației primite. Era fiica istoricului – martir din Maramureș, Alexandru Filipașcu, autorul cărții de referință “Istoria Maramureșului”, cea mai citită și invocată carte de istorie a Ținutului Voievodal.
După revenirea în țară, doamna Livia Piso-Filipașcu și-a căutat locul de baștină al strămoșilor. Așa că a făcut numeroase popasuri în Maramureș. Mai ales la Petrova strănatală. Auzind de numele meu, m-a căutat. Credeam că ar fi vorba despre un dialog de presă. Nicidecum. A vrut să cunoască un descendent al familiei sale după nume. Într-o seară, la Ocna Șugatag, și-a limpezit curiozitatea, dar cele mai emoționante adevăruri istorice le-am descoperit eu. Doamna Livia mi-a spus că bunica ei era Ioana Pârja de Giulești. Știam din arborele genealogic, prins în cartea părintelui ei, dar nu m-am dus până la capăt cu deslușirea. După ce am limpezit cărările neamurilor noastre, mi-a spus că sunt vărul ei. Doamna Livia avea un sentiment profund al nobleței.
Istoricul Ilie Gherheș, un analist fin al istoriei Maramureșului, cu abordări curajoase ale unor subiecte mai puțin știute, cu argumente de arhivă care nu pot fi contestate, ci doar interpretate cu o dreaptă judecată, a adus multă lumină pe această temă. Ilie Gherheș dispune de artileria cercetării amănunțite, de unde și legăturile logice în comentarea evenimentului. Așa am aflat din documentarea istoricului că bunicul doamnei Livia are mormântul în fața Bisericii din Susani, din Petrova, iar pe crucea sa de marmură neagră stă scris: „Aici odihnește în Domnul, Boierul Gavrilă Filipciuc, Nobil de Petrova, 7 iunie 1862 – 12 martie 1922, < Nedreptatea am urât, și o am urgisit, iar legea Ta o am iubit>. Ridicată de soția sa Ioană, născută Pârja.”
În 1930, s-a stins din viață mama ilustrului cărturar, Alexandru Filipașcu, Ioana, născută Pârja, la vârsta de 66 de ani. Înmormântarea jupânesei de Giulești a fost oficiată de șase preoți, în frunte cu părintele vicar Ilie Boroș, ne spune istoricul Ilie Gherheș. Această legătură profundă cu Maramureșul i-a determinat pe doamna Livia și domnul Ion să facă fundația care le poartă numele. Au ridicat edificiul în cinstea nobililor maramureșeni, la Vișeul de Sus. A fost prin anul 2014. În acel an, marele tenor Ion Piso și doamna Livia au invitat oameni de seamă ai acestei țări, nobili ai spiritului. Au fost de față cu istoria noastră, academicienii Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Alexandru Surdu, directorul Institutului de Filosofie al Academiei Române, Emil Burzo, președintele Filialei Cluj a Academiei Române, profesorul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Și, după cum era firesc, istoricul Ilie Gherheș, care mi-a deslușit și el firul de neam cu Livia Piso Filipașcu.
Cine a fost, în splendida sală a putut auzi lecții de istorie curată. Se cuvin admirație și mulțumire marelui tenor, care la o vârstă frumoasă, apără istoria Maramureșului. Din păcate, Doamna Livia s-a retras, în urmă cu cinci ani, sub o cruce a veșniciei, din cimitirul Bellu, în târziul toamnei din anul 2019. Marea Doamnă de Dolha și Petrova, o Doamnă a Maramureșului, cu o nețărmurită dragoste identitară rămâne pentru mine simbolul măreței arte a culorii și spectacolului ieșit din lujerul nobil acestui spațiu. Să ne aducem aminte de cei care au pictat cerul Nordului cu stele! Eu o fac după priceperea mea. Că este nevoie de memoria neamului nostru cu toate aluviunile care vin spre noi. Doamna Livia a rămas o pildă de limpezime națională.
