Afirmațiile spontane și izolate aparțin unor tineri participanți la un sondaj de opinie, fără să fie realizat la comandă politică. Preluate și comentate la un post TV de câțiva jurnaliști, ele au ajuns în spațiul public și probabil nu au fost luate în seamă. Bazate pe sinceritatea respondenților, rezultatele par să fie credibile. Din dezbateri nu am înțeles dacă tinerii au cunoștințe sumare despre formele de manifestare ale dictaturii, perioadă în care nu puteau fi martorii unor evenimente petrecute pe parcursul aproape a cinci decenii. Aparent, declarațiile tinerilor, mai puțin obișnuite, pot fi interpretate ca insultă la adresa democrației. Nu este cazul să dăm curs judecăților superficiale și pripite. Tinerii nu au ieșit în stradă să scandeze “Jos democrația!” și “Trăiască dictatura!” Sperăm să nu fim martori la un astfel de eveniment. Putem sta liniștiți, tinerii de azi nu au “sângele” de revoluționar al studenților care în 1956 au protestat împotriva comunismului sau al tinerilor din decembrie 1989. Adevărul este că opinia lor exprimă frustrări și nemulțumiri față de oferta redusă a unei democrații ce orbecăie pe drumuri înfundate. Indiferent de opțiune, libertatea de exprimare și interesul de a pune în discuție democrația și dictatura sunt demersuri ce merită înțelese și apreciate. Tinerii încep să conștientizeze, ce-i drept cu reținere, că viitorul le aparține și față de evoluția societății nu pot rămâne indiferenți. Mă gândesc la majoritatea tinerilor dornici să-și construiască o carieră profesională prin eforturi proprii, în beneficiul familiei și societății. Nu la cei înregimentați politic, a căror prestație mediocră nu o depășește pe a mentorilor, care în politică i-au băgat pe ușa din dos. Într-un exercițiu de ușoară imaginație, accept ideea că tinerii sunt bine intenționați și interesați de perioada “epocii de aur” sau de “tristă amintire”. Întrebarea este ce surse de informații au la îndemână să cunoască adevărul, fără să ajungă la concluzii greșite. După părerea mea, niciuna. Mass-media democrației postează în prim-plan numai aspectele negative ale dictaturii, fără să explice cauzele care le-au generat. Dar părțile pozitive unde sunt? Dacă nu era colectivizarea și industrializarea, generații de băieți ar fi rămas feciori la plug și adio, școală. O situație asemănătoare ar fi avut loc în rândul fetelor tinere. După decembrie 1989, jurnaliștii și analiștii politici, politicienii de rang înalt, implicați în bătălii politice au neglijat dezbaterile de profunzime, în care să fie analizat rolul pozitiv și negativ al dictaturii în evoluția societății. Despre perioada incriminată, tinerii aud de la părinți sau de la persoane care s-au născut, trăit, muncit în regimul comunist. Martorii relatează aspecte esențiale, pe care democrația nu este capabilă să le ofere tinerilor, însă la vremea ei, le-a rezolvat dictatura. Este vorba de locuri de muncă asigurate și stabile, locuințe încât tinerii să stea singuri sau în chirie, învățământ eficient, promovarea în funcții publice pe criterii de competență, cultul muncii, al echității și dreptății sociale, al patriotismului cât putea fi înțeles de tineri. Adevărul despre dictatură tinerii l-ar putea afla la lecțiile din manualul de Istoria României. Unde perioada incriminată trebuie descrisă cu obiectivitate de istorici bine documentați și comentată în fața elevilor de cadre didactice profesioniste. Deși empatizez cu generațiile tinere, nu sunt de acord cu deprinderile rele, învățate în democrație. După posibilități, democrația oferă tinerilor facilități și, pentru ei, țara face cât poate. Dar pentru țară, ei ce fac? Consolidarea democrației impune implicarea tuturor categoriilor sociale, mai ales a tinerilor. Vin alegerile, generația care va vota pentru prima dată este informată și pregătită pentru eveniment? Opinia publică are motive să nu fie mulțumită de starea sistemului de învățământ la toate nivelurile. Deși tinerii suportă efectele negative, nimic nu fac pentru însănătoșirea și modernizarea școlii pe verticală. În țara în care s-au născut, tinerii au obligația să pună osul la treabă, nu să stea ațintiți cu ochii pe mirajul Occidentului. A cărui imagine trăită și simțită la fața locului nu seamănă cu cea văzută de acasă. Istoria a dovedit că dictatura rezolvă problemele societății doar parțial și pe termen scurt. Democrația oferă drepturi și libertăți, însă la fel de bine cere eforturi și sacrificii. Deși democrația visată în dictatură a venit, România educată e praf. Nu a președintelui Iohannis se lasă așteptată.
prof. Vasile ILUȚ
