– Urmare din nr. 10490/26 octombrie 2024 –
Acum când s-au împlinit opt ani de dor de părintele Justinian Chira, preotul Iustin Tira recunoaște că a dobândit de la arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului o moștenire de mare preț, una duhovnicească. A învățat prin propriul exemplu al Înaltpreasfințitului Justinian să fie în primul rând om și să nu se abată de la calea sigură care duce spre Rai. Învățăturile arhiepiscopului Justinian Chira și le-a impropriat, devenindu-i cu adevărat un mod de viață. Și nu e doar o simplă aparență, căci în vorbele, în atitudinea și gesturile părintelui Iustin Tira simți duhul arhiepiscopului Justinian, e aceeași căldură sufletească și dragoste, iar lângă el e aceeași trăire pe care ucenicii lui Hristos au avut-o pe Muntele Tabor: “Doamne, bine ne este nouă aici”.
Părintele Iustin Tira recunoaște că a învățat de la părintele Justinian să fie serios în slujirea preoțească, să aibă răbdare, bunătate și iubire în relațiile cu semenii.
“Cel mai mult am învățat să am răbdare în relațiile cu oamenii. Avea o răbdare, uneori mi se părea că e peste limitele normalității. Pe urmă am învățat partea cealaltă a seriozității cu care trebuie să îți privești slujba preoțească, a seriozității și responsabilității cu care trebuie să te pregătești pentru slujbă, pentru Liturghie, pentru predică, pentru toate cele pe care le implică slujirea preoțească, indiferent de ceea ce ești, ca diacon, ca preot, oricare dintre ele au aceeași măsură care îți cere să te pregătești pentru ele. Și asta am învățat-o fără să mi-o spună. Nu mi-a spus vreodată în mod explicit, dar văzând-o în fiecare săptămână la dânsul nu poți să rămâi un elev care nu înțelege și nu se leagă nimic de el. Sigur că după aceea vedeam și consecințele unei astfel de pregătiri pentru slujirea liturgică. Asta e partea pe care am văzut-o, am învățat-o și mi-am însușit-o și o practic. Apoi am învățat acea valoare a bunătății și a omeniei pe care trebuie să o ai față de celălalt. Nu știu dacă am mai întâlnit vreodată în viață un om atât de bun și cu atâta omenie într-însul față de toată lumea. De altfel, el și spunea că iubește oamenii necondiționat. Eu știu cu certitudine ca unul care am fost alături de dânsul atâția ani că nu era doar o declarație care suna frumos și pe naivi îi impresionează. Nu, deloc, chiar îi iubea pe oameni. Asta nu însemnează deloc că era un naiv care nu îi cunoștea pe oameni sau că nu îi simțea așa cum și-ar fi dorit sau cum declara că sunt oamenii. Îi citea, dar îi lăsa să fie așa cum cred că sunt, dar transmițându-le bunătatea aceasta, eu sunt sigur că pe foarte mulți i-a schimbat. Pe mulți i-a făcut să devină dacă nu așa de buni precum le spunea episcopul că sunt, cel puțin pe aproape. Și e și acesta un câștig. Pe toți i-a iubit necondiționat, fără să le ceară nimic în schimb, oferindu-le tot ceea ce avea și tot ceea ce simțea în preaplinul inimii sale. Și simțea mult, și de aceea se și ruga pentru toți. De aceea rugăciunile sale le știe toată lumea cât erau de eficiente în viața fiecăruia”, a accentuat nepotul arhiepiscopului Justinian Chira.
Părintele Iustin Tira mărturisește că s-a străduit mereu să aibă în fața ochilor minții exemplul părintelui Justinian și să se întrebe în anumite împrejurări cum ar fi reacționat arhiepiscopul. Cu toate acestea, preotul adaugă cu smerenie că nu a reușit pe deplin să se ridice la înălțimea moștenirii duhovnicești lăsate în urmă de ÎPS Justinian Chira.
“Moștenirea duhovnicească depășește puterile mele de a o ridica la înălțimea la care aș fi dator să o fac. Dar mă străduiesc. Dânsul, în sufletul celor care l-au cunoscut, dar și în viața Bisericii din Ardeal, din Transilvania, va rămâne chipul credinței neclintite în Dumnezeu. Indiferent de vremuri și de vreme și de oameni. Chipul acesta va rămâne întotdeauna neclintit și strălucitor. Va rămâne această credință însoțită de acea iubire a lui față de oameni, de iubirea lui față de Maica Domnului, față de sfinți, de îngeri, de Cruce, de Liturghie, de post, de rugăciune, toate acestea care au însemnat propria-i viață și cu care s-a simțit binecuvântat de Dumnezeu pe de o parte, dar pe de altă parte, extrem de bogat tot de la Dumnezeu pentru că le-a trăit, le-a dus în fiecare clipă a vieții lui și le-a împărtășit cu o imensă iubire celor care l-au ascultat, l-au văzut, l-au căutat și cred că asta ar trebui noi, cei care l-am cunoscut să ne impropriem nouă înșine, sigur la dimensiunea la care suntem noi capabili, mult mai mică, mai ușoară, cam din toate acestea câteva și atunci sigur am fi și noi mai sus decât suntem în realitate. Eu nu cred că reușesc decât în foarte mică măsură, dar asta nu înseamnă că nu mă străduiesc. Ba da, eu îl iau ca reper și de multe ori mă gândesc: vlădicul Justinian ce ar fi zis, ce ar fi făcut în situația aceasta, ce i-ar fi spus lui cutare care mă întreabă asta sau mă solicită în problema aceasta. Și răspunsul îl dau în modul de a gândi al vlădicului Justinian și să-l și fac, bineînțeles. Convingerea aceasta și a unei responsabilități în plus față de mulți alții pentru că eu am fost și beneficiarul mai mult decât alții a tuturor binecuvântărilor vlădicului Justinian și a vieții din preajma dânsului”, a adăugat preotul.
Părintele Iustin Tira concluzionează însă cu convingere că “Practic, ceea ce sunt, exclusiv sunt datorită vlădicului Justinian, începând cu acea primă vizită de la Rohia de acum peste 60 de ani. Fără dânsul aș fi fost și eu ca unul din mulții locuitori ai Plopișului, nu știu în ce statut, dar în orice caz unul extrem de simplu și modest. Dânsul a fost cel care mi-a creat și mi-a deschis și mi-a luminat o cu totul și cu totul altă cale”.
