Ce-ar pierde Maramureșul odată cu oprirea liniei Salva – Vișeu? Ce n-a avut niciodată. Viziune

• Ce-am avut și ce-am pierdut…

Să prezentăm contextul, chiar dacă „pericolul a trecut”. Nu, n-a trecut, e doar o presiune de moment, e doar un pansament. Și o manipulare mică, zic sindicaliștii feroviari. Maramureșul era să rămână fără o cale ferată importantă, legătura Sighetului și a văilor Vișeului și a Izei cu țara. Ba și cu Ucraina vecină. Să relatăm pe scurt șirul, dar nu doar din sursa oficială.

Prin 23 octombrie, presa anunța că linia ferată 409 Salva – Vișeu de Jos se va închide din 14 decembrie, 500 de angajați ar putea rămâne șomeri.
Conform noului mers al trenurilor, pe această linie nu mai figurează niciun tren. Erau două trasee principale, cel de Cluj și cel de București-Nord. Pa. Începe vâlva, inclusiv strângeri de semnături.

CFR se repliază. Cică “în martie 2024, CNCFR CFR SA – administratorul infrastructurii feroviare – a comunicat operatorului CFR Călători (asta sună de parcă ar fi organisme din alte entități, nu tot din Mama CFR) interdicția de a opera pe secția Salva-Vișeu-Sighet cu locomotive diesel electrice de 2100 cai putere, din cauza stării accentuate de degradare a infrastructurii feroviare”.
Atenție la nuanțe, da? Doar că site-ul Club Feroviar, cu conexiuni spre sindicat, zice că, de fapt, s-a deschis calea unui operator privat, Interregional. Zis și făcut, se revine și se zice că în 2025 vor circula cinci perechi de trenuri. Dar ce pierdem noi, Maramureșul, din închiderea căii ferate, la un moment dat, de nu se găsesc bani pentru reabilitare? În afara locurilor de muncă ale celor care lucrau de-aici la CFR? Păi nimic, mai nimic.
Ruta Sighet – Valea Vișeului – Vișeu de Jos – Salva n-a fost niciodată folosită turistic la adevărata valoare. Reamintim că o mustață a acestei căi ferate stă nefolosită de decenii, cea spre orașul Vișeu-Moisei-Borșa. Calamitată de inundații, reparată, apoi închisă. În lipsa interesului economic. Deși, la ce ambuteiaje se fac în august în zonă, mai că ți-ai lăsa mașina în gara din Vișeu de Jos și ai merge cu trenul spre Borșa… Dar să facem o paralelă, poate ușor forțată sau poate nepermisă, a liniei Salva Vișeu cu… Mocănița! Cea din urmă, cu un traseu de aproape 80 de kilometri, din care se folosesc turistic doar 21,6 kilometri, a devenit un motor economic al unui oraș monoindustrial ce se căznea să supraviețuiască capitalismului. Au apărut pensiuni, hoteluri, piscine, oferte conexe, Vișeul are o inimă turistică ce bate! Dar la rece, ce oferă traseul de 21,6 kilometri? Plimbarea cu tren pe aburi, un defileu, versanți înalți, un tunel, câteva felii de istorie, cu liniile frontului Primului Război Mondial, plus o poveste a minorității germane ce exploata lemn aici, cu baraje, plute, înaintea căii ferate și a Mocăniței.

Rută ce geme de oferte turistice

Dar ce-ar avea de oferit turistic ruta Sighet-Vișeu de Jos-Salva? Haideți să enumerăm. Înainte de orice, o idee de viitor potențial: cele două treceri în Ucraina cea care, într-o bună zi, ar putea deveni sigură, liberă, membră UE și NATO. Prietenoasă chiar… O trecere prin Câmpulung la Tisa spre Peri Teceu, o alta la Valea Vișeului spre Trebușeni și spre Centrul geografic al Europei (măsurat odată ca niciodată de austro-ungari), la fel spre altă față a munților Maramureșului, în Zakarpatia.
Dar revenim la oițele noastre, că-s mai mândre și cornute și caii învățați și câinii mai bărbați. Avem Sighetul, un oraș superb, plin de istorie. Ce-ți dă prima lecție de istorie chiar din gară, acolo a fost punctul zero al deportării a zeci de mii de evrei spre lagărele naziste! Și acum, facem exercițiul de imaginație și mergem cu trenul, da? Trecem prin satele Tisa, Crăciunești, Bocicoiu Mare, ajungem în superbul Lunca la Tisa, avem râul și granița sub ochi. Intrăm pe un defileu al Tisei și ieșim în satul Valea Vișeului, de unde calea ferată pleacă spre Ucraina sau la noi… pe lângă râul Vișeu. Aici iar istorie… locul unde cică armata română ar fi oprit cu lasere tancurile rusești ce mergeau să pedepsească Cehoslovacia. Locul unde natura oferă mostre superbe și rare, de la floarea Papucul Doamnei la urși, la șarpele lui Esculap etc.

Urmează satul Bistra, ieșim din munți și din Defileul Vișeului spre o porțiune mai largă. Până aici, am avut sate ucrainene. Ieșim în sate românești, Petrova cea a nemeșilor, Leordina cea cu cimitire evreiești și germane. Ai tot timpul în stânga Munții Maramureșului, cu Pop Ivan. Alt defileu al Vișeului te duce, tot pe cale ferată, în comuna Vișeul de Jos. Am amintit, calea ferată spre orașul Vișeu și Borșa a fost părăsită, deși ea există fizic. Autoritățile de acolo se gândeau chiar la un fel de tren de promenadă, între Vișeu-Moisei-Borșa, dar la câtă obtuzitate există la noi, nu va fi niciodată.
“Nu pe infrastructura mea”, și vă reamintim exemplul brutal al digului Lăpușului de la Cătălina la Remetea, care a fost propus să devină pistă de biciclete. “Da, dar nu pe digul nostru”, au spus Apele Române!
Revenim la traseu. Din Vișeul de Jos, pe Valea Drăguiesii, trecem pe Valea Izei, la Săliștea, apoi la Săcel. Atenție, calea ferată de care vorbim, de la Sighet la Salva, are 140 de kilometri, viaducte, tuneluri, și o pantă superbă între Dealu Ștefăniței și Fiad. Între Săliștea și Săcel avem acele celebre viaducte, făcute în anii 50, odată cu șantierul patriotic. Din Săcel, cu gara dezafectată, în care “mai urcă în tren” doar buștenii maramureșeni către Schweikopfer, tot pe viaducte, calea ferată pleacă prin Pasul Tihuța spre județul vecin, Bistrița-Năsăud. Cu priveliști ce-ți taie suflarea, ai trecut pe neștiute din zona ucraineană și din Munții Maramureșului în zonă maramureșeană verde apoi în cea bistrițeană, în Munții Rodnei. Creste înzăpezite, sate frumoase, orășele mici, cochete, munți la propriu și munți de istorie la figurat.
Ce bine că n-am pus în realitate niciodată acest traseu turistic (suntem evident ironici)… abia acum ar fi durut cu-adevărat părăsirea traseului de către feroviari. Deși, straniu, de 2-3 ani încoace am tot văzut lucrări pe calea ferată, ba în Bistra la intrare, ba în Petrova-Leordina. Să credem sindicatele și să înțelegem că traseul nu moare, doar renaște, dar în context privat? Fie!