Am intrat în săptămâna Poeziei din Maramureșul Istoric. Cu sudoarea Cerului și talentul dovedit al creatorilor și al bunilor organizatori, anul acesta, 2024, se împlinesc 51 de ani de la debutul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației și 45 de ani de la botezul Serilor de Poezie de la Desești. În această săptămână voi scrie despre aceste evenimente care au scos Maramureșul în țară și în lume. Cred că nu este un lucru puțin. Nu vă supărați pe mine! Este un elogiu al anilor de mare profunzime. Cei care am dovedit consecvență și inspirație, trudă și altruism frățesc, în numele Cuvântului, am rămas discreți în umbra sărbătorilor, pentru ca invitații la nunta Poeziei să se simtă în vrerea lor. Vorba poetului Dan David, care a petrecut o vară la mine la Desești: noi vă iubim pe toți!
Orice drum are un început, cum are măreața iluminare literară din Sighetul Marmației. Acum a ajuns să poarte, pe bună dreptate, numele Festivalului Internațional de Poezie. Întâmplarea vieții m-a făcut martor la primele irizări lirice din orașul de frontieră. Socotesc că sămânța acestei manifestări care a cuprins țara, Europa și alte țări depărtate, cum ar fi America și Israel, a pornit dintr-o rotondă a Casei de Cultură, unde, marți seara, aveau loc întâlnirile cenaclului literar. Acolo, vegheați de dascăli pricepuți, iubitori de literatură, s-a șlefuit o generație de scriitori care se rostesc cu talent și astăzi. Prin vreme fiind coloana vertebrală a Festivalului. Au fost, și mai sunt, organizatori, ori prezențe magnetice pentru nume de rezonanță ale liricii românești și europene.
Simbolul valorii și sfătuitorul nostru a fost poetul și pictorul Gheorghe Chivu, care anul acesta primește cinstirea acestei ediții din Marmația prin cartea-omagiu, scrisă de profesorul, poetul Dorel Ioan Todea. Maestrul Chivu făcea parte din generația lui Emil Botta, Dimitrie Stelaru, Horia Stamatu, ori Geo Dumitrescu. Festivalul a ajuns în ziua de astăzi purtând și alte nume sugerate de epocă. Mie mi-a rămas în minte cel care se numea „Laude-se omul și țara”, care împletea inteligent salutul creștin, alungat de sistem, cu sentimente patriotice. Noi așa l-am priceput. I-a aparținut confratelui Ion Ardeleanu-Pruncu, pe atunci directorul Casei de Cultură. Tot el a scos cenaclul din rotondă, fiind găzduit de localități din preajmă. Am fost la Sarasău, Vadu Izei și Valea Stejarului. Și Festivalul, în forme de început, a ieșit din oraș.
Din această dorință de a cununa și satul cu Poezia au luat naștere Serile de Poezie de la Desești, în octombrie 1979. Botezul liric al manifestării din satul de pe Valea Marei a fost făcut de poetul Nichita Stănescu. Nu uit îmbrățișarea cu Nichita, în fața unei săli pline la Căminul Cultural din Desești. Cum m-ar fi strâns în brațe Eminescu, Blaga, ori Bacovia. Recunosc, a fost gândul meu, în amintirea Marelui Premiu, dobândit de Nichita la Serile de poezie de la Struga, pe malul lacului Ohrid, în Catedrala Sfânta Sofia. Așa, de 45 de ani, Orașul liric, Marmația și Satul Poeziei, Desești, sunt laolaltă în fiecare toamnă. Ideea de a-l invita pe Nichita în Maramureș aparține confratelui Ion Ardeleanu-Pruncu, alegându-mă pe mine mesager. Misiunea poetică a fost îndeplinită și Nichita a intrat în sala Casei de Cultură cu spusa rămasă celebră pentru noi: „Dragii mei, bine v-am găsit, și vă spun că pentru prima dată mi s-a părut că țara noastră este un imperiu.”
Străbătuse drumul din București, la Sighetul Marmației, adus cu mașina de prozatorul Damian Necula. Îi era alături soția sa, Dora. Am evocat acest episod deoarece cred că pentru Festivalul din Marmația a fost un moment de răscruce. Prezența lui Nichita aici a încurajat multe valori ale literaturii române să fie prezente la Sighetul Marmației și la Desești. Dicționarul scriitorilor are multe file, așa că mă voi referi doar la Laurențiu Ulici, multă vreme un stâlp al manifestării, Romulus Vulpescu, Horia Bădescu, încă de la începuturi, Marin Sorescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Adrian Popescu, Angela Marinescu, Mircea Petean, Ion Mureșan, Nicolae Prelipceanu, Eugen Uricaru, Adrian Alui Gheorghe, Dan Cristea, Ion Moldovan, Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, Cassian Maria Spiridon. Și alți mulți confrați de răsunet literar.
Au fost și scriitori din alte țări, care au certificat dimensiunea internațională a manifestării. Aminteam de coloana vertebrală a Festivalului. Eu am fost alături de Ion Ardeleanu-Pruncu, Echim Vancea, Spiridon Pralea, Dorel Todea, Vasile Muste și actuala conducere a Centrului cultural. Mentorul din acest an, dar și al altor ani, este spiritul devotat Marmației, poetul și cărturarul Gheorghe Mihai Bârlea. O jumătate de veac și încă un an, câștigat! Da, o aventură de cultură lirică! În orașul de la frontieră. Iată ce scria poetul Teohar Mihadaș, în anul 1981, o prezență tonică în Marmația și la Desești: „Prin porțile de Maramureș se intră-n marile mistere ale poeziei. Cine le-a trecut pragul intră în templele cele fără ziduri, mici catapetesme pământești ale ființei noastre sub semnul Marei Tăceri și a marilor ei ritmuri fără grai.”
Criticul literar Laurențiu Ulici, cu rădăcini maramureșene pe linie paternă, care s-a zidit în arhitectura acestor manifestări, a definit aventura Orașului liric astfel: „Festivalul de la Sighetul Marmației este una din rarele oaze de poeticitate necoruptă. Cu alte cuvinte, prestigiul poetic al Festivalului sighetean a fost posibil, grație prestigiului său moral!” Se referea la criteriul valoric promovat în Marmația. În Satul Poeziei, regretatul critic a scris pe o poartă a dăinuirii: „De dincolo, de dincoace, deseștenilor un salut și o plecăciune pentru ceea ce au făcut întru bucuria sufletului nostru fericit de poezie și, deopotrivă, întru memoria neamului ploieștean de pretutindeni. Ave, Nichita și la Desești” (1989).
După manifestarea recunoscută drept Cărțile Anului, săvârșită vinerea trecută și patronată de revista de cultură NORD LITERAR, de astăzi începe, în Maramureșul Istoric, Săptâmâna Poeziei Aniversare.
