Cred că nu există om (femeie) care nu este cât de cât tulburat de relatările tot mai intense despre președintele României, Klaus Iohannis. Păstrând proporția necesară între ce a făcut bine sau rău, trebuie spus răspicat că balanța dreptății – luând în considerare situația economică, socială, în principal, nivelul de trai al poporului – înclină către neîndeplinirea fișei postului de către președintele Iohannis.
Prezența la datorie în instituțiile europene sau mondiale, proclamarea (pronunțarea) teoretică a necesității soluționării multiplelor probleme interne ale țării (economie, cultură, învățământ, justiție, nivel de trai etc etc) pot fi apreciate ca activitate pozitivă (cel puțin teoretic). Pătrunzând în concretețea activității președintelui României, trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, afirmând cu tărie că acesta nu a reușit să se facă, prin felul lui de a fi, înțeles de majoritatea românilor. Nu a reușit să coboare la sufletul și nevoia oamenilor (în ambele legislaturi), pentru că după prima putea trage niște concluzii privind dorințele și speranțele românilor. Nu a făcut un minim efort să vorbească mai des cu poporul, cu românii.
Mă întreb, în cei 10 ani de “domnie” a intrat vreodată în vreo biserică ortodoxă, excluzând eventual o vizită turistică sau o ceremonie oficială.
În urmă cu ani, în prima sa legislatură, mă întrebam și mă întreb în continuare domnul președinte a făcut uz de dreptul (și obligația, desigur) de a grația sau propune amnistia. Știm, grațierea privește persoane care au comis infracțiuni mai puțin grave, iar amnistia vizează modificarea legii în sensul ușurării pedepsei pentru unele fapte. Nu am cunoștință ca vreun român să fi beneficiat de acțiunea președintelui în cei 10 ani de mandat. Dacă au fost cazuri, îmi retrag afirmația. Istoria României atestă că grațieri și amnistii au existat de pe vremea domniei fanarioților.
Actualele acuzații la adresa președintelui Iohannis privind obținerea frauduloasă a unor case și bani sunt RUȘINOASE.
E o rușine pentru președintele nostru, dar pata de rușine îi acoperă și pe cei care au procesat această mizerie. Când ți-ai dat seama de adevăr, trebuia să pui lucrurile la punct, domnule președinte, nu să te faci părtaș la nelegiuire, să nu dai cinstea pe rușine. AȚI DAT CINSTEA PE RUȘINE! E rușinos pentru președintele român, dar sunt convins că nici etnia germană nu îi laudă fapta.
Mai adaug inerția, letargia, ignoranța președintelui Klaus Iohannis în privința neadmiterii României în spațiul Schengen – pagube zilnice, lunare, anuale de mii, zeci, sute de mii de lei pentru popor (poate dacă a negociat cu Austria nu și-a luat și un traducător). Sunt sigur că vor urma și alte spirite de acest gen). Încă ceva. Când președintele ține mâna dreaptă pe partea stângă a pieptului, ce acoperă? Un hâtru tragicomic răspundea: o stană de piatră – nu inimă pentru România.
Cu speranțe spre mai bine, Gheorghe NEAG
