Gata cu emoțiile, ieri poporul român din țară și străinătate a dat o direcție de bază drumului său pentru viitorii patru ani. Nu trebuie să ai mare pricepere în rânduiala țării în acest context al alegerilor, care s-au ștampilat ieri, ca să înțelegi că 2024 are o mare importanță pentru destinul României, al Europei și al lumii. Da, toată lumea a ales și va mai alege, dar să vedem ce va culege. Că recolta democrației, rezultată din vot, și pe cei indiferenți îi marchează. Că așa-i făcută lumea! Acum pot să am păreri despre partea de campanie electorală care s-a consumat, fără să mă tem că voi influența alegătorii.
Pentru mine a fost o campanie suficient de ternă, lipsită de energia ideilor și mai ales de dezbateri care să atingă, pe cât posibil, problemele care frământă România și Europa. Că doar au fost alegeri locale și europarlamentare. Dacă situația așezărilor a fost adusă în atenția electoratului, europenele au fost serios ignorate. Din când în când, cei care se află în fotoliul european, și vor să rămână în el, au încercat să ne aducă aproape subiecte despre ce vorbesc în Parlamentul European. Așa am auzit un recital de laude despre izbânzile personale. Nicio viziune românească în concert european, care să mă facă mai informat. Aici se potriveau de minune dezbaterile de idei și de programe pe care ar trebui să le promoveze România și care ne-ar conferi un profil distinct pe scena europeană.
Ne văicărim că nu suntem luați în seamă, dar nu facem nimic. Era o ocazie fericită să aflăm și noi, alegătorii de duminică, cine ne va apăra identitatea și nevoile naționale în Uniunea Europeană. Din păcate, am ascultat foarte puțini candidați europeni care se pricep la Europa. Marile probleme ale Uniunii Europene, în contextul frământat al războiului declanșat de Rusia în Ucraina, nu au trezit nici cel mai mic interes celor care candidau pentru Bruxelles. Deschizătorii de liste nu s-au remarcat, iar temele care se dezbat aprins în alte țări – politicile privind migrația, filosofia financiar-bugetară, politica agricolă comună etc. au rămas un mare semn de întrebare al alegătorului român. Din păcate, votarea s-a făcut după regula locului. Nu au predominat criteriile de profesionalism, de merite personale, de cunoaștere a realităților românești și europene, ci doar apartenența candidatului la un partid, sau altul, sau alte criterii care nu se văd.
Că de, acum vorbim despre drumul națiunii române în vârtejul istoriei. Care la ora actuală este suficient de zdruncinată. Cu războaie, cu crize, cu schimbări de doctrine și climatice. Mi-am dorit ca România să trimită în Parlamentul European câțiva politicieni care să devină lideri europeni. Cer prea mult? Nu cred, dacă mă uit prin vecini. Da, este o criză de lideri marcanți care să reprezinte vectorul de interes al României în peisaj european. Cât privește campania pentru locale, ea a cunoscut multe episoade comice, unele nespus de triste pentru percepția mea. Dar și a altora. Speram că această campanie, cu o miză atât de mare, va primi o notă de maturizare în abordarea problemelor esențiale. Din păcate, a fost inundată de multe aluviuni, care mi-au displăcut profund. Unele, cum spuneam, de un grotesc penibil, care nu le-a făcut cinste celor ce au jucat roluri pe dos.
Vom vedea urme triste pe drumul națiunii. Mă grăbesc să spun că am văzut, la televizor, candidați cu însușiri certe pentru a conduce destinul unor așezări. Acest aspect face parte din optimismul național. Și sub semnul surprizei stă și votul celui un milion de tineri care aveau dreptul de a se prezenta la urne pentru prima oară. Și care au nevoie de argumente. Ce au văzut? Competiția artificială de la București, câteva cazuri de corupție, unele plasate strategic, precum dosarul generalilor. Ori răsfoirea unor pagini împiedicate din biografia unor candidați. Cu unii s-a mers până la limita nerușinării. Dar se zice că, mai nou, o campanie electorală nu-i împlinită dacă nu are circ și apoi pâine.
Cei interesați s-au convins cât a fost, în această aventură pentru putere, pădure și cât frunziș. Acum, când citiți aceste rânduri zarurile au fost aruncate. Se conturează noua putere locală, dar și cei care vor face naveta necesară spre Centrul Europei. S-a vorbit mult, s-a promis și mai mult și o să vedem ce legătură va fi între vorbe și fapte. Adică cum poate fi definită promisiunea. Mergem înainte! Cu încredere pe drumul națiunii.
