Elisa Metes are 13 ani și învață în clasa a VI-a A la Școala Gimnazială “Dimitrie Cantemir” din Baia Mare. Anul acesta, Elisa a reușit să se califice la faza națională a Olimpiadei “Lectura ca abilitate de viață”. Nu este însă prima performanță a Elisei.
În 2023, a obținut un premiu special la Concursul Național Transcurricular de Lectură și Interpretare „Ionel Teodoreanu”, organizat la Iași și mențiune la olimpiada “Cultură și spiritualitate românească” organizată la Alba Iulia. Elisa Meteș este foarte matură la vârsta ei. Dă dovadă de multă seriozitate și implicare în tot ce face, îndemnându-i și pe ceilalți copii să încerce să descopere universul impresionant al lecturii. De asemenea, Elisa este foarte recunoscătoare față de dascălii săi, subliniind că “dirigintele meu, profesor de matematică Hossu Călin sau tatăl urs este pentru mine ca un adevărat tată, iar profesoarei mele de română, doamna Rodica Tămaș, vreau să-i mulțumesc pentru că mi-a fost alături cu idei, sfaturi, gânduri bune și susținere”.
Calificată la Olimpiada Națională “Lectura ca abilitate de viață”
R: Anul acesta ai reușit performanța de a te califica la etapa națională a Olimpiadei “Lectura ca abilitate de viață”. Cum ai primit acest rezultat?
E.M.: Olimpiada “Lectura ca abilitate de viață” a însemnat pentru mine o nouă călătorie și deopotrivă o provocare de a-mi demonstra cine sunt. De fiecare dată pornesc la drum cu gândul că niciun zbor nu este zadarnic și nimic nu este prea dificil atunci când sunt conectată cu cele mai bune gânduri. În momentul în care am aflat că am trecut peste primul obstacol și m-am calificat la etapa națională, am fost cuprinsă de fericire, entuziasm și recunoștință atât față de ceea ce am devenit eu, cât și față de sprijinul celorlalte persoane care m-au sprijinit pe această cale.
R: Ce înseamnă cărțile pentru tine?
E.M.: Pentru mine, cărțile sunt un alt univers, paralel, un tărâm ireal pe care îl pot accesa de principiu cu sufletul. Coperta și paginile reprezintă de fapt mii de emoții ce tânjesc a fi descoperite. Pasiunea pentru lectură am descoperit-o de mică, fiind atrasă de jocul culorilor vibrante și de imaginile cu prințese, alăturate textului. Atunci, mama mă determina să privesc imaginea și să îmi imaginez eu povestea. Astfel am oferit poveștilor noi perspective, reușind totodată să mă descopăr.
În căutarea lecturilor profunde
R: Ce îți place să citești?
E.M.: Sunt într-o continuă aventură în lumea cărților și explorez mereu noi genuri de lectură, însă tind să mă îndrept spre cărțile care ascund mesaje profunde și mă ajută să mă descopăr pe mine.
R: Care sunt cărțile tale de suflet?
E.M.: Am descoperit de-a lungul anilor infinite gânduri ale scriitorilor, însă cartea la care mă reîntorc cu interes, o dată la câteva luni, este “Micul prinț” de Antoine de Saint Exupéry. De fiecare dată când o recitesc este precum aș citi-o pentru prima oară, încercând să o privesc din cât mai multe unghiuri. Pășind pe teritoriul liricului, Lucian Blaga și Nichita Stănescu sunt poeții ale căror emoții mă copleșesc.
R: Dacă ai putea alege să fii un personaj din cărți cine ce ți-ar plăcea să fii și de ce?
E.M.: Eu, ca fiecare altă persoană, sunt deja un personaj în care se oglindesc multe personaje din operele citite. În mica mea lume, trăiesc oarecum în pielea Micului Prinț, care determinat de inocența ce-l caracterizează, crede cu tărie că totul este posibil. Consider că doar infinitul este limita și putem accesa tot ce ne stârnește interesul, putem ajunge departe. Totul ține de acel colț de rai pe care îl putem accesa încă de aici, cu o inimă inocentă, gânduri constructive și dorința de a evolua.
R: Câte cărți ai citit în acest an?
E.M.: Nu pot să mă laud cu un număr mare de cărți citite în acest an. Am lecturat cinci cărți, în primele 3 luni, în schimb pot spune că am devenit o împătimită a scrisului. Îmi aștept zilnic pe hârtie gânduri, emoții, idei.
R: Cum i-ai convinge pe copiii de vârsta ta să citească?
E.M.: Copiii, suflete pure, se pot pierde în monotonie și își pot pierde inclusiv legătura cu ființa lor spirituală și creativă. Această legătură poate fi menținută doar prin intermediul lecturii. De aceea este important să lecturăm cât mai devreme cu putință.
R: În afara de lectură ce alte pasiuni ai?
E.M.: Pe lângă citit, mă pasionează felul în care creioanele reușesc să îmi ilustreze vizual emoțiile. De asemenea, am legat prietenii foarte strânse cu pianul și gimnastica. Privesc adeseori diplomele de la competițiile de gimnastică, iar pianul îmi face cu ochiul când se simte abandonat.
„Găsesc frumusețea” în fiecare disciplină școlară
R: Am observat că ești interesată nu numai de limba și literatura română, ci și de spiritualitate, de cultură, dovadă că anul trecut te-ai calificat la nivel național, la olimpiada de Cultură și Spiritualitate.
E.M.: Anul trecut m-am calificat la etapa națională la două olimpiade, respectiv limba și literatura română și cultură și spiritualitate. Spiritualitatea este un domeniu ce mi-a stârnit interesul încă de mică, întrucât mi-am dorit să cunosc lumea în ansamblul ei și tot ceea ce nu este deslușit în mod clar, adică ceea ce ochii nu pot cuprinde și urechile nu pot auzi, dincolo de palpabil. Cultura și spiritualitatea practic mi-au oferit șansa să îmi extind teritoriul cunoștințelor și al imaginației.
R: Ce apreciezi cel mai mult din lumea culturii? Dar din spiritualitate?
E.M.: În lumea culturii apreciez cel mai mult diferitele obiceiuri și tradiții, împreună cu semnificațiile lor, iar în lumea spiritualității mă fascinează prezența divinului în oricine și în orice.
R: La școală care sunt materiile tale preferate?
E.M.: Consider că fiecare materie de la școală are farmecul său, de aceea nu pot spune că am una preferată, ci că găsesc frumusețea în fiecare dintre ele.
R: Pentru viitor ce ți-ai propus?
E.M.: Nu sunt foarte axată pe ideea privind viitorul meu, având în vedere că acesta se schimbă în fiecare moment, însă știu cu siguranță că nu îmi voi pune limite și că voi face tot ceea ce presupune binele, atât pentru mine cât și pentru cei din jur.
