Parlamentul a aprobat în unanimitate proiectul noului Cod Fiscal, care prevede reduceri de impozite şi taxe. Măsura nu va aduce creştere economică, aşa cum apreciază toţi parlamentarii şi Guvernul Ponta, ci riscă să introducă statul într-un deficit bugetar de peste 3% şi în datorii „greceşti”. Iată că politicienii aleşi de popor votează o lege organică, iar specialiştii de la FMI, BM, CE şi BNR o întorc din drum, cu acuzaţia că este prea riscantă pentru stabilitatea bugetară. Politicienii trebuie să-şi recunoască limitarea şi să revină la TVA-ul de 24%, ori să pună biciul pe evaziunea şi risipa bugetară. Aşa ar fi de preferat!
Problema este dificilă, deoarece între fisc şi contribuabili se duce o luptă pe profit şi pe deficit. Statul impune, iar cetăţenii dispun ori nu. Codul fiscal stabileşte impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, defineşte contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora. Codul fiscal trebuie să fie stabil, avem nevoie de predictibilitate pentru fiecare generaţie (25 de ani).
Cu toate succesele anunţate, sîntem în deficit bugetar, ceea ce înseamnă că de 25 de ani împrumutăm bani pentru a acoperi cheltuielile ce depăşesc veniturile. „Găurile” acestea ar trebui identificate şi apoi închise. Nimeni nu poartă apă cu găleata spartă, darămite cu ciurul! Politicienii mituiţi de oameni de afaceri să devalizeze bugetul de stat nu sînt rari, graba de a fi unanimi în votarea Codului fiscal ascunde intenţia de a scoate castanele din foc cu mîna poporului.
Guvernul acoperă diferenţa din împrumuturi şi emiterea de bancnote noi, dar aceste date sînt păstrate la secret. Niciodată nu se anunţă cîtă monedă nouă a fost tipărită! Statul ne ţine astfel în frîu, ca pe nişte copii ce primesc îngheţată cu porţia. Adevărurile mari sînt ascunse de lupta politică, există un consens în a nu publica chiar totul. Reducerea TVA de la 24 la 19% este justificată prin nevoia de stimulare a economiei. Dar nu este logic! Reducerea TVA va avea ca prim efect reducerea veniturilor la bugetul de stat, iar conjuncţia între impozitele impuse şi consecvenţa de a le obţine este imposibilă. Deci economia s-ar putea să crească, dar nu este obligatoriu, nici sigur. Nici un specialist nu poate lega cauza de efect în această relaţie.
Prea multe venituri scapă de impozitare. Plata serviciilor făcute de micii meseriaşi, plicul medicilor, meditaţiile profesorilor, darul preoţilor, mita politicienilor, tranzacţiile fără factură. Prea multe taxe nu sînt plătite. Criza în care ne aflăm nu trebuie acoperită prin reducerea impozitelor, deoarece se va adînci şi vom fi obligaţi să plătim dobînzi la credite uriaşe. Nu mai putem ascunde gunoiul sub covor. Cei care nu respectă legea, la articol, trebuie excluşi din rîndul oamenilor cinstiţi.
Victor Ponta ezită, a cerut Parlamentului să rediscute Codul Fiscal. Ar trebui ca bugetul să nu mai fie întocmit pe un an, ci pe zece ani, sau măcar pe 7 ani, precum face UE. (Ceauşescu avea acele groaznice cincinale.) Micşorarea taxelor cu viziune spre creşterea consumului, implicit a economiei, este riscantă, deoarece nu se ştie cum va reacţiona românul. Cunoscîndu-l, probabil că nu se va lăsa de şmecheriile sale, deci se pare că FMI, BM şi UE ne înţeleg mai bine decît credem.
