Anul ce se încheie a fost iar unul istoric în materie de extreme meteorologice. A fost unul dintre cei mai calzi din istorie, de asemenea unul în care Maramureșul a suferit de lipsă gravă de apă, cu restricții și chiar opriri ale apei de consum. Comuna Repedea nu e în situația gravă, ca alții, fiind sub munții Maramureșului. Dar o încercare de a-și spori necesarul de apă chiar și pe secetă prelungită a fost blocată iar. Tot de administrația Parcului Natural Munții Maramureșului.
Întâmplător, am fost de față la discuția telefonică dintre primarul Ioan Miculaiciuc și directorul Parcului. Primul se ruga să primească avize, de dincolo se primeau tergiversări. Așa că am vrut să vedem pârâul cu pricina, să vedem ce strică, ce ar strica acea aducțiune, în parc. Ne însoțește și ne îndrumă viceprimarul Ștefan Grad. „Avem propria sursă de apă, dar de la an la an e tot mai slabă. La cum se construiește și la ce secete au fost, la ce nevoi are comuna, am vrea să adăugăm încă o sursă de apă la rețea. E vorba de pârâul Vavercenîi”. Pornim la drum, pe drumuri de TAF și de 4×4 aproape imposibile, care mai că n-ar trebui să existe în Parc, dacă e să ne luăm după recentul conflict când cu „Let’s do it”. Drumul duce sus, spre pășuni montane și spre vârful Petriceaua.
Pe alocuri, drumul nu mai e drum, drept pentru care o luăm per pedes: e ba șanț cu apă, ba nămoluri. Dar totuși, vedem urme de cioate, cauciucuri de TAF aruncate, ba chiar și o cabană ridicată în plin parc. Nu, nu arată a refugiu montan, mai degrabă a staul, a grajd cu cameră de locuit alături în stilul cunoscut al gospodăriilor de vară ucrainene de pe graniță. Dar nu ai de ajuns până sub golul de munte pentru a vedea pârâul disputat. În realitate, după o viață de urcat la munte, am văzut probabil cea mai frumoasă vale și cea mai curată (comparabilă doar cu cea de la Frumușaua, de sub vârful Pop Ivan, din amonte de satul Crasna Vișeului). În plină secetă, un pârâu ce vine în cascade, perfect curată. Bei din ea fără emoții, deasupra ei e doar cerul.
„Uitați-vă ce debit are acum, pe secetă, nu vă spun ce e primăvara. Oricum, în aval o să vă arăt că pe ea au fost făcute construcții hidrotehnice, ruperi de torent. Să nu vă imaginați că noi am vrea să captăm toată valea, ne ajunge o țeavă de 110 diametru, nici 5% din apă nu am capta. În plus, suntem pe teritoriul comunei Repedea, iar țeava am îngropa-o pe sub drumul pe care am venit, care e tot al nostru!”, spune viceprimarul. Într-adevăr, în aval vedem foste baraje de beton, pe Vavernîi. Iar drumul e cică intabulat de Primăria Repedea. Apa vine de la 1100 metri altitudine și are o cădere incredibilă și neașteptată până la altitudinea de 700 metri, unde e comuna Repedea…
Practic, pe degete putem număra comunele și orașele din Maramureș care nu au avut astă-vară probleme cu apa. Unii, gen Borșa, Repedea, Poienile de sub Munte, Băiuț, cei din inima munților, sunt binecuvântați cu apă bună, valoroasă. În curând, nu peste decenii multe, apa aceea va fi valută forte, ca petrolul acum… Sigur, nu facem propagandă distrugerilor, șantierelor și barajelor în parcuri naturale sau rezervații, cum n-am susținut nici microhidrocentralele. Dar într-o bună zi, va deveni o chestiune de bunăstare, dacă nu chiar de supraviețuire!
