De departe se poate constata că preotul Vasile Trif este un mare artist plastic al zilelor noastre, cu o tușă corectă și sigură, care nu face lucrurile la întâmplare, ci pune multă cugetare în arta prin care se exprimă, precum și mult talent. I-am văzut o parte din expozițiile realizate de-a lungul vremii, care au fost reușite incontestabile. Este, cred, singurul artist plastic care a adunat cea mai multă lume la vernisajul unei expoziții. Era prin 1986, în vastul foaier al Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, deci în plin comunism, când a amenajat o expoziție de artă cu lucrările domniei sale, inclusiv câteva religioase, care au trecut de cenzură. Nu aveai unde arunca un ac între cei veniți la vernisaj. Atât de multă lume nu am văzut niciodată la o expoziție, iar în spațiile de expunere erau așezate lucrări de o excepțională valoare. La fel și în recenta expoziție din salonul artelor de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare: a venit lume din județ și din țară, încât spațiul a devenit neîncăpător. Eveniment mare, important, lume avizată în domeniu, intelectuali de marcă. Alături de preotul și artistul plastic Vasile Trif, am scris mai întâi preotul, pentru că înainte de toate părintele Vasile Trif este preot, și apoi artist plastic, s-au aflat cei care au vorbit despre eveniment: Prof. Univ. Dr. Nicolae Suciu, artist plastic băimărean, cadru didactic la Nord, cunoscut și apreciat, și Dr. Teodor Ardelean, directorul instituției gazdă, fin observator al celor religioase și lumești, precum și al fenomenului artistic. Cuvintele lor au format un vernisaj adevărat, prin înalta ținută a celor exprimate, un corolar sui generis, și au dat strălucire și înveșmântare de sărbătoare întregii expoziții. Au vernisat, spus altfel, cu cuvinte expoziția. Și m-am gândit că în depărtări, tocmai în Canada, părintele Vasile Trif îl are pe preotul Vasile Trif jr., fiul domniei sale, în ipostază de preot slujitor la românii ortodocși de acolo, fiind unul dintre cei peste 1.200 de preoți români care slujesc peste hotare, pictor și scriitor, cu o susținută activitate pe tărâm social. Dar locuia prea departe ca să fie prezent la acest vernisaj.
Expoziția de care vorbim este compusă de circa 70 de lucrări de pictură pe sticlă, lemn și pânză (cele de sculptură lipsesc de data aceasta), realizate în ultimii trei ani. Nu este un lucru simplu.
Frapează de la început titlul expoziției: „Vămile văzduhului”, care sunt, de fapt, vămile cerului, ale transcendentului, ale inefabilului, ale inevitabilului. Sunt vămile un fel aparte de a privi lucrurile, în ultimă instanță, prin prisma curățirii celei de pe urmă. Ciclul acestor lucrări, care dă și numele expoziției, este inedit și surprinzător, cu trimiteri și reprezentări clare: „Darul cerului”, „Biserica și sufletele”, „Trecere”, „Greșelile omenești”, „La răscruce” „Așteptare”, „Ascensiune”, „În lumină”, „Prin foc”, „Cernerea”, „Cercul de foc” sau chiar compoziția cu titlul „Vămile văzduhului”, în care este înglobată o parte din teologia mântuirii sufletelor. Dar părintele Vasile Trif nu este numai un pictor al cerului, ci și al teluricului, privit și interpretat cu multă sensibilitate și semnificație, demonstrând că nu trece nepăsător, fără să marcheze esențialul, fie că este vorba de oameni, toponime, peisaje, anotimpuri etc., pentru ca să revină apoi la icoane, unde acribia pictorului nu lasă loc greșelii. Avem, așadar, în expoziție, un șir de icoane de o excepțională valoare, peste 30 la număr, din care cele pictate pe sticlă îți taie respirația. Grea tehnica realizării icoanelor pe sticlă, dar cu satisfacții mari, din care nu străbate naivitatea stilului cu care ne-am obișnuit. Ele sunt creația unui savant al culorii, cu o linie expresivă și convingătoare, care putem spune reprezintă stilul său personal, care nu seamănă cu altele. Avem pe Iisus Pantocrator, Schimbarea la Față, Înălțarea Domnului, Sfânta Treime, Maica Domnului cu Pruncul, Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Domnului, Răstignirea, Iisus cu vița, Euharistie, Adormirea Maicii Domnului, Masa Raiului și mai mulți Sfinți și Sfinte.
Iar la toate acestea se adaugă, în caietul program, reproduceri după pictura monumentală din Altarul de Vară al bisericii din Cărpiniș, pe zid, în tehnica al secco, o concepție aparte în care este reliefată istoria satului, personalitățile care au viețuit aici și clădirile prin care este reprezentat.
Avem o expoziție de referință, un artist plastic de excepție, care atacă temele frontal, cu curaj, mult talent și inspirație.
