Acum, când se vorbește tot mai mult de criza energetică, de declinul economiei mondiale, ca să nu vorbim doar despre cea românească, și se vehiculează repornirea mineritului, specialiștii care înțeleg ce înseamnă minerit spun că e o glumă proastă a celor care au luat și iau decizii.
Maramureșul a fost, dar nu mai este, o zonă de importanță națională în ceea ce privește mineritul și metalurgia neferoasă. Mineritul a constituit una din principalele surse de venituri pentru maramureșeni. Vorbim despre exloatările miniere de la Ilba, Nistru, Băița, Herja, Baia Sprie, Cavnic, Băiuț, sau Borșa. Maramureșul a deținut prima poziție în economia României, în ceea ce privește volumul extracției, al producției de aur, argint, alte metale neferoase, cât și în prelucrarea acestora.
Capitolul acela s-a închis atunci când s-a decis închiderea minelor. S-a spus că decizia este parte componentă a unui demers de restructurare a economiei. Restructurare care ne arată, astăzi, incapacitatea identificării și promovării unor alternative de dezvoltare economică. Alternative reale, care să înlocuiască mineritul și toată industria de prelucrare.
Am făcut această introducere fiindcă, recent, aveam să aflu că un mare truditor, deținător de multe, multe brevete de invenții și certificate de inventator, a ajuns la vârsta de 88 de ani. Numele lui este Grigore Parasca. Anii au trecut peste chipul lui, dar nu și nostalgia despre munca lui de o viață. Am scris multe articole despre minerit, despre prelucrarea minereurilor neferoase, despre ce au însemnat Centrala Minelor, acum loc de adăpost pentru păsări, sau Combinatul Chimic, devalizat, unde se prelucra tot aurul României, sau Flotația Centrală și uzinele de preparare. Devenite relicve triste, care arată neputința și nepriceperea celor care au luat decizii în ultimii 30 de ani.
Am scris și despre inginerul Grigore Parasca, am și discutat mult, într-o vreme fiind chiar vecini. I-am admirat tenacitatea în a găsi soluții viabile și eficiente în domeniul preparării minereurilor. O fac cu bucurie și astăzi. Și sper că aceste rânduri îl vor însenina, și nu și întrista. Născut la Mireșu Mare, acum 88 de ani, Grigore Parasca a pornit de la tehnicianul în prepararea minereurilor, la absolventul de Institut Politehnic, la anii în care a lucrat la EM Baia Sprie, sau Combinatul Minier Baia Mare, sau la Centrala Minelor Baia Mare, la deținătorul de multe brevete de invenții.
Îi mulțumesc fiicei sale, profesoara Claudia Horvath, care mi-a reîmprospătat memoria despre tatăl ei și mi-a pus la îndemână Brevete și Certificatele de Inventator, ce poartă numele Grigore Parasca. Toate vizând prelucrarea de la aur și argint, la cupru, zinc sau wolfram. Ajungând la Wolfram, esențial pentru unele ramuri ale industriei, reamintim că Grigore Parasca a creat o linie tehnologică de valorificare a unor minereuri sărace în wolfram, în premieră națională, aplicată la Uzina de la Baia Sprie. La Flotația Centrală, tot în baza unei invenții a domniei sale, tot în premieră națională, s-a pus în funcțiune tehnologia necesară funcționării unei uzine de disten, un mineral silicat din grupa neosilicaților anhidri, care, prin purificare, căptușește cuptoarele metalurgice din lumea întreagă.
Prin 1988, Grigore Parasca realiza prima mașină de flotație ionică, mașină care recuperează ionii de aluminiu, pentru ca, mai apoi, în aliaj cu magneziul, să se folosească la fabricarea avioanelor, având o rezistență identică cu cea a oțelului. Cine mai vorbește de invenții precum: Dispozitiv de circulație a tulburelii prin celulele de flotare (1971); Sistem de acționare a meselor de concentrare (1974); Instalație de golit bazine (1976); Mașină de flotație (1978); Pompă verticală (1978); Tehnologie de valorificare a unor minereuri sărace de wolfram (1981); Mașină de flotație universală (1985); Mașină de autoclavizare universală (1985); Aerator pentru ape uzate (1988); Mecanism de agitare pentru mașini de flotație (1993); Celulă de flotație în coloană (1998) și putem înșirui încă multe cercetări!
Cu bucurie, am descoperit printre documente nume de specialiști de marcă: Eugen Pay, Aurelian Brâncuși, Elena Gabrian, Ioan Străuț, Ioan Roman, Ioan Buzdugan, Ludovic Konyicska, Liviu Silaghi, Ioan Izvoran, Aurel Cioltea, Achim Augustin și alții. De numele inginerului Parasca se leagă și Instalația hidrogravitică pentru recuperarea aurului fără cianură, la Roșia Montană, sau cea de flotoclasare de la Baia de Arieș…
88 de ani e o vârstă, sănătatea s-a șubrezit, dar Grigore Parasca încă visează la munca de cercetare, chiar dacă declinul industriei miniere a rămas o rană deschisă. La ceas aniversar, îi dorim sănătate și să-și păstreze amintirile unei munci de cercetare și valorificare rodnice!
