Pe vreme de ploi. Cum Gutâiul abia prinde viață, încă are de topit zăpezi, am vrut să revedem izvorul râului Săsar, mult blamat ca fiind printre cele mai poluate din Maramureș, peste ani. Un râu mort, în anii 60-90 ai secolului XX. Sunt evoluții? În plus, am salutat din mers și fratele sudic și paralel al Săsarului. Craica. Ambele izvorăsc de pe teritoriul orașului Baia Sprie, ambele devin ce le știți în Baia Mare și se varsă pe teritoriul comunei Recea. Comparăm, în lung și-n lat?
Deloc surprinzător, Săsarul este o apă de munte veritabilă, izvorăște din munții Gutâi, din zona Șuior. Acolo sunt și prizele de apă ale orașului Baia Sprie! Poate că nu putem spune textual că băisprienii beau apă din Săsar, dar cu siguranță din afluenți, unii dintre ei la acest moment sunt mai mari și mai furtunoși ca Săsarul însuși!
Sunt afluenții Borzaș, Valea Crișului, Turnu Ars, Frăsinel, dar mai ales torenții impresionanți Sărmașu Mic și Mare ce vin de sus din Gutâi în cascade. Drumul de beton spre fosta mină Șuior te duce la izvoarele râului ce mai apoi, la vale, după localități, e de nerecunoscut. Deși mai are momente de măreție! Ca să fim total corecți, nu doar Baia Mare poluează Săsarul. Industrie nu prea mai e, mine ioc, de pe halde și iazuri mai vine câte ceva. Dar și în zona veche a orașului Baia Sprie, de pe poduri, se văd țevi ce deversează de la case în Săsar, ca să fim fairplay. La acest moment, pe ape repezi, aproape potrivite pentru rafting, cu ape de ploaie și din topiri de zăpezi, Săsarul e curat. Nu va fi mai spre vară, cu sfert de debit. Înspre Tăuți, apoi spre Baia Mare, vin alți afluenți, alte cartiere de case… Valea Chiuzbăii cea cu detergenții de la vâltori, valea Sfântu Ioan, Firiza cea cu…de toate, Valea Roșie, a Borcutului, toate vin cu diverse, mai ales știind că anume capete de oraș nu au rețele de canalizare (cum e Valea Borcutului). Însă înainte, mergând pe firul Săsarului, am mai găsit lucruri interesante.
De exemplu, la podul de pe strada Industriei/Griviței de sus, venind dinspre str. Splaiul Republicii, râul are o porțiune frumoasă de luncă, fie ea între case și vile, apoi un vad impresionant în dreptul fostelor blocuri ale TCI. Desigur, Săsarul e mult mai curat acum în Baia Mare, casetat fiind. Ați văzut rațe sălbatice și am fi avut și castori de nu-l casetam. Într-o zi, poate pești! Din păcate, pe final de traseu, paralel cu Bd. Independenței, Săsarul devine/redevine ce era. Cum dispar malurile de beton, râul geme de cârpe, gunoaie, PET-uri. De la vilele de mai sus, ni se spune, în șoaptă, că râul primește constant prinos de dejecții/așa-zis nămol orășenesc de la stația de epurare, ei simt noaptea mirosuri dure. Pe final, înainte de vărsare, Săsarul se mai întâlnește cu iazuri și halde de steril și poate uneori cu cianura din celebrul iaz, astfel încât dacă nu a murit până aici, moare definitiv înainte să se întâlnească cu Lăpușul unde… renaște!!! Plin de păsări sălbatice și căprioare acolo, la joncțiunea râurilor!!
Cât despre Craica, și ea izvorăște din Baia Sprie, de undeva de deasupra drumului ce pleacă din Tăuții de Sus spre Unguraș. Un loc superb, unde însă a fost odinioară groapa de gunoi a orașului Baia Sprie. Aparent, Craica n-are nicio șansă, de la naștere. Dar ulterior, până spre Craica, e un pârâiaș decent, aproape respectabil. Sigur, de privești de sus din Google Earth, e plin de lacuri și bălți cu apă oprită din Craica, pe traseu. La pădurice, spre Satu Nou de Sus, pasc animale pe traseu, poate chiar se adapă. După cartierul rezidențial minoritar de bidonville însă, e dezastru. Oricât l-ar caseta și curăța, e o luptă cu morile de vânt. Au apărut până și castori, în încercarea de a da o mână de ajutor celor ce salubrizează. În van. Craica șerpuiește apoi între Mocira și Recea, se varsă în Lăpuș în amonte cu câțiva metri de podul de la Lăpușel. Odinioară, ștrandul de altfel plăcut de acolo murea tocmai din cauza Craicăi și a apelor murdare și rău mirositoare (încă funcționau și fermele de pui de pe traseu…).
Altfel spus, Baia Sprie dă două ape aproape curate Băii Mari, care le abuzează bine de tot, cu mici excepții și locuri plăcute, apoi sunt date mai departe, ambele moarte, comunei Recea. O perfectă lecție de ecologie/democrație!
