De când eram elev în bancă, și apoi student în amfiteatru, am fost fascinat de curajul și viziunea tânărului Eminescu de a fi în fruntea Serbărilor de la Putna din 1871, care a făcut chemarea tinerilor români din provinciile românești în numele idealului național. Îl avea alături pe bonomul Slavici și pe tânărul cu pletele în vânt și vioara măiastră, Ciprian Porumbescu. Și mulți alți învățați tineri, maturizați repede, cu o dârză morală din familie, bine instruiți de școlile prin care au trecut. Conștienți de respectul dat trecutului, credinței și izbăvirea neamului prin limba română, prin mentorii lor. Mi-a rămas gând de răscruce poemul lui Eminescu la moartea profesorului din Cernăuți, ardeleanul Aron Pumnul, când Bucovina ar fi trebuit să se îmbrace în doliu. Eminescu și generația lui au făcut un proiect de țară și au încercat să-l urmeze. În mare parte au reușit. S-a făcut independența și s-a consolidat regatul, și banca națională și drumurile de fier, și Unirea cea Mare, eliberând energii, începând cu demnitatea națională și măreția culturală.
La Serbările de la Putna, din acest an, s-a făcut legătura cu istoria și credința din această parte românească de țară prin prezența Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, oamenilor de știință și cultură care au gravitat în jurul tinerilor, studenților, renăscând emoția națională de acum 150 de ani. Conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, în 10 iulie 1466, începe zidirea bisericii Mănăstirii Putna, adică în urmă cu 555 de ani. Patru ani mai târziu, în 1470, a avut loc sfințirea mănăstirii în prezența domnitorului Ștefan cel Mare, a familiei sale, a marilor boieri și a multor creștini moldoveni. Acest moment istoric a fost marcat de generația lui Eminescu, prin depunerea urnei de argint pe mormântul domnitorului, cu pământ din toate provinciile românești și în prezența unor reprezentanți ai românilor din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, aflate în Imperiul Austro-Ungar, Dobrogea, aflată în Imperiul Otoman, Basarabia și Basarabia din Imperiul Rus.
Eminescu scria atunci: „Serbarea trebuie să devină purtătoarea unei idei. Ideea unității morale a națiunii noastre. În trecut, ni s-a impus istorie, în viitor ne-o facem noi.” Și din acest loc semnificativ a iradiat cultura română, care s-a sincronizat treptat cu cea europeană, dând fondului tradițional forme mobile după fondul dinamic al modernității. Ei au învățat că sărăcia culturală duce la înjosirea neamului, doar studenția duce la libertate. Acum, tinerii români au luat moda bejeniei universitare. Academicianul Pop le-a spus celor care au participat la Congresul Studențesc Aniversar că la întâlnirea de la Putna, de acum 150 de ani, „pornită dintr-un sentiment de pietate către trecutul nostru, pe cât de glorios, pe atât de nefericit,” cum scria Eminescu, de atunci și până astăzi, au fost trecute în revistă momentele principale ale istoriei românilor și modul în care scriitorii, criticii literari, diplomații, oratorii și istoricii, din generații diferite, au contribuit la ridicarea spirituală a țării.
Studenții de la Putna, din 1871, au trimis prin vreme acea înflăcărare tinerească, în numele credinței creștine și al națiunii române. Academicianul Ioan Aurel Pop a precizat că „idealul lor ne însuflețește și astăzi și, cât timp acest ideal există, nimic din lucrarea lor nu este pierdut. Studenții de la Putna, din 2021, au în ei forța să copleșească răul, să îndepărteze blasfemia, să alunge aroganța și necredința, să primenească societatea noastră, conform idealului muncii stăruitoare care învinge orice. La libertatea adevărată se ajunge prin muncă și prin cultură.”
Din păcate, evenimentul de la Putna, din 15 august, a fost puțin comentat. A fost umbrit de crispările politice și de pandemia, care nu pleacă de pe prima scenă a sufletului nostru. Eu am rămas conectat la concursul literar de la Mănăstirea Putna, care i-a avut în juriu pe Alex. Ștefănescu, Ana Blandiana, Adrian a lui Gheorghe, validând și valoarea tinerei din Maramureș, Filofteia Covaciu, pentru proză. Filofteia a absolvit Colegiul „Vasile Lucaciu” din Baia Mare, acum studiază psihologia la Oradea. Nu uit că în 2020, i s-a acordat titlul „Tânărul scriitor al anului,” la Baia Mare, fiind găzduită și în coloanele ziarului nostru și în revista „Nord Literar.” Povestirea premiată la Putna, „O scrisoare din infern”, se referă la o tragedie petrecută în închisoarea din Sighet. Ea crede că „psihologia și literele se împletesc. Sentimentele oamenilor, trăirile lor, pe care psihologii le înțeleg, sunt descrise în cuvinte de scriitori. De ce n-aș fi un Irvin Yalom al României?” – se întreabă premianta.
Filofteia face parte din generația studenților de la Putna – 2021, care a aprins o candelă de argint filigranat pe mormântul domnitorului Ștefan cel Mare.
