E toamnă, e septembrie și campania electorală e în toi. Timp de trei săptămâni îi vedem și-i putem cunoaște pe viitorii aleși, unii foști, alții cu desăvârșire noi – unde? În ce contexte? În vizite prin localități, lansări de candidați, prezența prin piețe în zile de târg și mai ales la hramuri și sfinte liturghii solemne. E drept, criza Covid-19 reduce amploarea manifestărilor, nu vedem fețele candidaților ecranate de măști, vedem doar privirile care candidează.
Cum îi cunoaștem? Cum intuim personalitatea candidaților?
După stil, căci Stilul este omul, a spus Napoleon însuși. Deducem câte puțin din gesturi și din conduită, din atitudinea cu care participă la evenimente, ce președinte de județ putem avea, ce primar, ce consilieri. Unii din ei nu s-au prea văzut de patru ani stând de vorbă cu cetățenii, umblând prin localități ca niște manageri sadea, să vadă unde e de astupat gropi, ce estetică au clădirile, cum sunt făcute rigolele, sau dacă există, cât de bune sunt trotuarele și dacă e posibil umblatul pe ele. Dar și-au amintit acum brusc și s-au apucat de lucru. E bine și așa, zice „exigența” noastră. Siguri de sine, unii, se comportă ofensiv, autoritar, parcă ar fi de neclintit. Alții, decenți, politicoși, dau semne de stil managerial proactiv, mai rar pe la noi și așteptat de 30 de ani.
Hramuri și oportunități de campanie electorală
În pragul toamnei –15 august – 8 septembrie, de sărbătorile Sfintei Marii – conform tradiției creștine, se țin hramurile multor biserici, cetățenii participă cu sutele, iar candidații sunt și ei nelipsiți. Căci nu în toate toamnele e campanie electorală – nu-i așa? Și-apoi unde s-ar prezenta ei mai bine public decât în bătaia privirii credincioșilor, care mai că nu se pot reculege și ruga de atâta paradă de candidați, desfășurați ca pe-o scenă, nu de ritual liturgic, ci de spectacol. O veritabilă galerie de viitori demnitari… Amintirile copilăriei ne reactualizează hramurile de odinioară, relatate de părinți. Populația satelor, cu mic cu mare, se pregătea intens și trăia cu emoție, ca pe o sărbătoare de excepție, hramul bisericii. Prezența episcopului dădea mereu un plus de gravitate și sacralitate evenimentului – erau împodobite porțile și curtea bisericii, altarul, călăreți împodobiți cu ștergare și panglici întâmpinau pe înaltul cleric și convoiul său. Prieteni și rudenii din satele vecine sau de departe erau oaspeții evenimentului. Hramul prilejuia emoție, reculegere, intensă bucurie, trăite în comuniune, iar prezența înaltului cleric revărsa peste comunitate harul liturgic.
Două tipuri de comportamente electorale contrastează-n aceste ocazii.
Unii candidați, aflați în funcții vremelnice, fie ei primari, consilieri sau președinte de județ, se vâră ostentativ în prim-plan, convinși cumva că li se cuvine, că vizibilitatea lor în proximitatea mesei sacre a sfintei liturghii și soborul preoțesc le-ar asigura succesul și, poate, i-ar mai scădea pe concurenți. Ce să facă enoriașii? Bucuroși de prezența episcopului, să se lase captivați de harul rugăciunii? Sau să admire ditamai vedetele politice invadând scena până la a impieta oficierea liturghiei, stânjenindu-i pe episcop și preoți. Nu vor fi știind unii că spațiul con-celebrării liturgice e sacru și se cere respectat de la o distanță decentă? Că înghesuirea electorală – o dată la 4 ani! – pe scena destinată ritualului sacru perturbă oficierea preoților? Foarte oficiali, unii se cred îndreptățiți la vizibilitate și autoritate de prim-plan, candidând direct de pe funcții, căci legea electorală nu-i trimite în rezervă, cum s-ar cere pe timp de campanie, reduși la condiția de simplu candidat. Nu vor fi știind ei că infatuarea și autoritarismul de prim-plan sunt mai degrabă semnele crizei de personalitate decât ale puterii reale?
Respect, simplitate, bun-simț sunt, în aceste ocazii, indiciile unui stil mai puțin oficial, de-o anumită distincție. Ionel Bogdan, candidat liberal la președinția CJ, nu intră ostentativ în prim-plan, stă în rândul mulțimii, căci el știe că problemele, de acolo dintre oameni, se văd mai clar. Atent la liturghie, la sfârșitul oficierii, el dă binețe cetățenilor și vorbește cu ei despre problemele lor, într-un simplu și util exercițiu de cunoaștere a realității și de bun-simț. Toți apreciază aceasta și gândesc că e timpul să ajungă la decizie astfel de persoane, cu respect pentru oameni și tradițiile creștine, cu o reală cunoaștere a județului. Ionel Bogdan nu-și face campanie în stil agresiv, pe lângă bun-simț și cunoaștere, el are un plan concret de relansare economică a Maramureșului. (www.Planulbogdan.ro.) El poate conecta județul la un ritm european de dezvoltare. Cum? În stil liberal, practic, dezinvolt, realist și de bun-simț, venind din rândul oamenilor și cunoscând direct problemele.
Prof. Dr. Terezia Tătaru
